O ultimă strigare la oaste

25 iulie 1956 - obligativitatea serviciului militar a intrat în vigoare. Fiecare bărbat trecut de 18 ani era invitat la încorporare. Cel care refuza, din motive bine întemeiate, trebuia să intre în slujba unui serviciu civil. De atunci încoace, milioane de germani au jurat să-şi apere patria. Ministrul apărării de la acea vreme, Franz-Josef Strauß, a explicat "de ce":

"Uneori suntem întrebaţi ce avem de apărat. Este vorba despre libertatea noastră, despre securitatea noastră, bunurile noastre materiale şi, înainte de orice, despre pacea la nivel mondial."

Pentru ca armata germană să nu mai poată fi transformată în unealta de luptă a vreunui dictator, aceasta a fost strâns legată de societatea democrată. Claire Marienfeld, în anii ´90 responsabil pe probleme de apărare în Bundestag, a evidenţiat rolul recruţilor:

"Punctul principal îl reprezintă integrarea forţelor armate în societate; integrare care nu e niciunde mai reuşită ca într-un sistem cu serviciu militar obligatoriu deoarece controlul acestor forţe este asigurat chiar de către cei chemaţi să îndeplinească serviciul militar. Aceşti oameni îşi povestesc experienţele din armată."

În 1973 au fost încorporaţi cei mai mulţi tineri: aproximativ 230.000. Se întâmpla pe vremea Războiului Rece, iar stagiul militar dura un an şi jumătate. Totuşi, începând din anii ´80, perioada de instrucţie s-a redus tot mai mult. Acum politica urmează un alt curs, iar duşmanul nu mai vine din Est, ci este terorist, pirat modern sau atentator la drepturile omului.

Armata germană ia parte la numeroase misiuni în străinătate şi numai soldaţii bine instruiţi pot garanta succesul. Criticii au tot numit serviciul militar obligatoriu de şase luni "practică la cazarmă", iar acum însuşi ministrul federal al apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, pune la îndoială eficienţa acestuia:

"Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem, de fapt pe care ar fi trebuit să ne-o adresăm atunci când stagiul militar a fost redus la nouă luni, este: ce le aduc tinerilor şi armatei, în general, aceste şase luni de instruire?"

Costuri mari şi soldaţi nepregătiţi - acestea ar fi rezultatele menţinerii unui serviciu militar obligatoriu. Cetăţeanul în uniformă este numai o creaţie simbolică aşa încât armata se reformează, mai ales că guvernul federal intenţionează să facă economii de miliarde la buget. Statul va compensa pierderea soldaţilor cu servicii noi la care se va lua parte benevol.

Autori: Richard Fuchs, Claudia Ştefan
Redactor: Alina Kühnel