O victorie îndoielnică

Jocul de-a şoarecele şi pisica pare a fi continuat în culise şi după adoptarea rezoluţiei IAEO privind programul nuclear al Iranului. Aceasta fiindcă, după adoptarea unanimă a documentului, deşi Statele Unite ale Americii nu au contestat conţinutul acestuia , totuşi administraţia Bush şi-a exprimat în continuare scepticismul şi neîncrederea prin intermeidul purtătorului de cuvînt al departamentului de stat, Richard Boucher .La rîndul lui, responsabilul iranian pentru programul nuclear al Teheranului, Hassan Rohani, a reiterat cît se poate de clar şi răspicat faptul că Iranul, în pofida eforturilor Statelor Unite, nu va renunţa niciodată la acest program şi că abandonarea controversatei îmbogăţiri a uraniului este doar provizorie.

Într-un atare context se naşte întrebarea : la ce slujeşte rezoluţia adoptată luni la Viena? În primul rînd, graţie concesiilor făcute în ultima clipă de reprezentanţii reigmului de la Teheran, ea a putut evita aducerea în faţa consiliului de securitate ONU a întregului litigiu. Documentul - în pofida clemenţei sale faţă de abaterile Teheranului de la avertismentele internaţionale - a stopat disputele, nu şi îndoielile cu privire la disponibilitatea reală a Teheranului de a îndeplini condiţiile impuse. Din acest motiv, vestea adoptării rezoluţiei a fost întîmpinată cu un optimism temperat iar şeful Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, Mohammed El Baradei, a şi cerut responsaiblilor politici de la Teheran să garanteze maxima transparenţă în jurul programului.Iar un expert european al Agenţiei a declarat că greul abia începe .Europenii intenţionează să încheie cu Iranul un acord pe termen lung prin care să anuleze caracterul secret al programului nuclear al ţării.Negocierile în acest scop încep deja în decembrie curent dar premizele nu sunt dintre cele mai favorabile fiindcă la Teheran ultimul cuvînt de spus îl au din ce în ce mai mult forţele conservatoare ...Iranul continuă să susţină principiul renunţării provizorii la îmbogăţirea uraniului, occidentul revendică renunţarea totală la acest program.Incerte rămîn durata şi volumul programului de ajutor şi cooperare pe care Uniunea Europeană îl va acorda Iranului, în compesnaţie .Nu trebuie omis şi faptul că, finalmente Statele Unite ale Americii sunt cele care vor decide asupra calităţii şi amplitudinii relaţiilor occidentului cu Iranul.În această ordine de idei se cuvine pomenită şi eventualitatea ca Washingtonul să pună beţe în roate şi negocierilor europenilor cu Teheranul în vederea aderării Iranului la Organizaţia Mondială a Comerţului sau a transferului de tehnologie.In pofida tuturor impedimentelor reale şi previzibile - există un motiv esenţial pentru care diplomaţii europeni perseverează în a negocia cu Iranul: o întrerupere a dialogului sau un eşec al acestuia ar avea consecinţe nefaste, politice, economice şi militare asupra întregii lumi.