O victorie a la Pyrus

La dreapta spectrului politic israelian unii sunt de părere că actuala victorie reprezintă nu doar un succes al extremismului islamic, ci şi consecinţa directă a unilateralei retrageri israeliene din Gaza. Potrivit liderului Uniunii Naţionale, Zvi Hendel, această retragere i-ar fi „învăţat pe palestinieni că terorismul constituie unica modalitate de a înfrînge Israelul şi de a-i expulza pe israelieni”. La rîndul său, fostul ministru de externe Sylvan Shalom, reluat de acelaşi ziar din Ierusalim, a estimat că „Israelul a comis o gravă eroare permiţînd grupării extremiste Hamas să participe la alegerile palestiniene. Acum”, potrivit lui, Comunitatea Internaţională va găsi o cale de a trata cu Hamas, în baza legitimităţii obţinute de islamişti prin acest scrutin”. La stînga, Shimon Peres, de la Kadima, formaţiunea fondată de Ariel Sharon consideră însă că, în eventualitatea victoriei în alegeri, „Hamas va trebui să facă faţă sistării ajutoarelor internaţionale acordate palestinienilor”. Preşedintele SUA, aminteşte ziarul, „a anunţat marţi că nu va negocia cu Hamas, cîtă vreme gruparea islamistă nu renunţă la intenţia de a distruge statul evreu”.

Rheinische Post din Duesseldorf apreciază că „alegerile palestiniene au schimbat faţa regiunii, spărgînd monopolul asupra puterii, de care a beneficiat pînă acum gruparea Fatah” condusă de succesorul lui Yasser Arafat, Mahmud Abbas. Cît de greu va fi să se convingă Hamas să renunţe la distrugerea prin terorism şi violenţă a statului evreu şi să opteze pentru soluţii politice reiese, potrivit ziarului, „din refuzul grupării de a-şi depune armele”. Kurier de la Viena consideră că Hamas n-ar avea alternativă şi „va trebui să se schimbe, aşa cum s-a schimbat gruparea teroristă Fatah din anii 70, cu care de asemenea n-a vrut nimeni să stea de vorbă multă vreme”.

Editorialiştii occidentali mai critică azi sever autocenzura practicată de firma Internet Google la insistenţele regimului comunist chinez.

Ample editoriale se consacră şi enciclicei papale – prima de acest fel emisă de Benedict al XVI-ea: „O odă dedicată iubirii – tocmai de către Joseph Ratzinger”, exclamă uimit Tages-Anzeiger din Geneva, potrivit căruia şeful Vaticanului ar încerca, prin mesajul său, să-şi corecteze imaginea de ideolog pur şi dur al bisericii. Şi La Reppublica din Roma relevă necesitatea rectificării stereotipurilor vizîndu-l pe Jospeh Ratzinger, „supranumit cîndva cardinalul tanc. Ponitfexul german”, mai scrie ziarul, „oferă unei lumi dezortientate şi fragmentate cuvintele clare de care avea nevoie. Or, ce poate fi mai luminos şi mai limpid decît cuvîntul iubire”. The Times din Londra elogiază mesajul papal, calificîndu-l drept „un text al epocii noastre, un tratat pasionat şi liric asupra diverselor forme ale iubirii erotice şi divine, un text mistic în stil şi conţinut”.

Net mai critice se arată Neue Zuercher Zeitung din Elveţia şi Tageszeitung din Berlin. Primul consideră că Benedict al XVI-lea ar fi „prea îndrăgostit de propria sa metaforă privind forţa purificatoarea a credinţei în faţa raţiunii, uitînd că, din pricina celei dintîi, biserica s-a dovedit adesea vulnerabilă la orbire şi ispita puterii”. Iar Tagesanzeitung crede că, în fapt, Papa n-ar „şti nimic despre iubire” şi n-ar face „decît să-i atragă pe rătăciţi într-o capcană”.