O vizită grea de sensuri

Ca lider în exerciţiu al UE, şeful diplomaţiei germane, Frank-Walter Steinmeier şi-a continuat miercuri turneul efectuat în răsăritul Europei, în două zone cheie situate în imediata vecinătate a Comunităţii. Marţi, Steinmeier purtase convorbiri cu liderii ucrainieni, pentru ca azi să încerce să-i convingă pe sîrbi să accepte propunerile de „independenţă limitată” pentru provincia Kosovo, avansate de mediatorul finlandez Marti Ahtisaari.

Misiunea lui Steinmeier e cu atît mai dificilă, cu cît UE e departe de a avea o poziţie unitară faţă de o nouă extindere a ei, climatul politic din ţările vizitate rămîne turbulent, iar Rusia o mare necunoscută.

Orice extindere a UE este exclusă momentan

In măsura în care se zbate în propria ei criză constitională şi nu s-a hotărît încă unde-şi va fixa hotarele, sau dacă e nevoie să le aibă, UE a pus pe moment capac oricărei noi extinderi. Ca atare, Steinmeier s-a străduit în Ucraina să tragă primul foc de armă în campania Comunităţii europene pentru intensificarea cooperării cu ţările situate în afara ei, pe care, deşi nu le poate deocamdată integra, ar dori să le vadă continuînd pe calea reformelor şi nu retrăgîndu-şi jucăriile.

Ucraina faţă în faţă cu UE

Că, dată fiind propria lor tentativă de se desprinde din îmbrăţişarea rusă, o astfel de cooperare mai intensă cu vestul nu le ajunge multora la Kiev, este clar. Pînă şi premierul ucrainean, promoscovitul Victor Ianucovici s-a grăbit încă din debutul vizitei lui Steinmeier să-i explice oaspetelui său german că populaţia ţării sale e „uşor dezamăgită” că nu i se oferă o perspectivă clară de aderare la Uniune. La rîndul său, noul ministru de externe, Volodimir Ohrisko a precizat că mesajul Kievului este univoc, „integrarea europeană rămînînd prioritatea politicii externe ucrainiene”.

Şeful diplomaţiei germane n-a putut, în replică, decît să sublinieze cît de acut e interesul Europei în evoluţia Ucrainei spre democraţie, stat de drept şi prosperitate. Steinmeier şi-a manifestat deci bucuria că în toate discuţiile cu gazdele sale a „recepţionat un semnal clar, pe care-l va transmite la Bruxelles, indicînd voinţa perpetuării reformelor în Ucraina”.

Acordul bilateral de cooperare

Noul acord bilateral „de cooperare întărită” va stipula între altele intensificarea colaborării dintre UE şi Ucraina în domeniul economic, prin crearea unei zone a liberului schimb. Aderarea Kievului la organizaţia mondială a comerţului o va facilita.

Simultan, adîncirea cooperării mutuale ar urma, conform proiectului de acord, să se extindă şi asupra domeniilor politic, judiciar şi militar, precum şi asupra transportului hidrocarburilor ruseşti care, în drum spre vestul înfometat de resurse energetice, traversează teritoriul ucrainean.

Aderarea Ucrainei - subiect de controverse europene

În ce-i priveşte pe europeni, Uniunea continuă să fie scindată între suedezi, britanici, şi esteuropeni pe de o parte, care doresc aderarea Kievului, şi Franţa, Spania şi Germania care i se opun cîtă vreme Comunitatea nu va ieşi din actualul ei impas constituţional.

Argumente în favoarea poziţiei sceptice a celor din urmă a livrat din plin amploarea pe care a luat-o în ultima vreme lupta politică internă ucraineană dintre facţiunile prooccidentală şi cea prorusă. Acest conflict a provocat recent demisia şefului prooccidental al diplomaţiei ucrainiene, Boris Tarasiuk, o demisie pe care, fie şi diplomatic, Steinmeier n-a întîrziat s-o regrete.

Situaţia din Serbia

Sub semnul litigiilor nerezolvate se situează şi scena politică belgrădeană. Recentele alegeri sîrbeşti au dat cîştig de cauză ultranaţionaliştilor şi unei teoretice majorităţi democrate, care e însă prea fărîmiţată şi dezbinată pentru a se fi putut constitui într-una guvernamentală funcţională. Pe de altă parte, sîrbii de toate culorile politice resping propunerea de independenţă limitată pentru provincia Kosovo, avansată de emisarul special al ONU, finlandezul Marti Ahtisaari.

In consecinţă, preşedintele Serbiei, Boris Tadici, încearcă să cîştige timp cel puţin pînă la clarificarea viitoarelor alianţe politice belgrădene. Tadici a cerut UE să amîne convorbirile pe tema kosovară proiectate să înceapă săptămîna viitoare la Viena.

Moscova are în continuare ceva de spus în toate problemele

Ca şi problema ucraineană, rezolvarea celei serbo-albaneze depinde însă, în bună măsură nu atît de sîrbi, cît de bunăvoinţa Moscovei şi de atitudinea pe care Rusia, în calitatea de aliat cu drept de veto al Serbiei o va adopta cu privire la Kosovo în Consiliul de Securitate ONU. De cealaltă parte americanii şi europenii au căzut de acord asupra necesităţii unei rapide clarificări a statului provinciei.

Evident, acest consens occidental nu e cîtuşi de puţin popular printre sîrbi, în vreme ce majoritatea albaneză din Kosovo stăruie la rîndul ei asupra unei poziţii maximaliste, neagreînd defel ideea unei independenţe supravegheate.

Concesii europene pentru îndeplinirea obiectivului ONU

Pentru a-i determina cel puţin pe sîrbi să accepte hapul amar, pe care li l-a pregătit emisarul ONU, mulţi oficiali vesteuropeni propun concesii în negocierile UE de asociere cu Serbia. Negocierile fuseseră blocate din pricina lipsei de propensiune a oficialităţilor dela Belgard pentru extrădarea criminalilor de război cătuaţi de Tribunal Internaţional de la Haga pentru fosta Iugoslavie. Dată fiind însă complexitatea problemei kosovare, se întrevede relansarea tratativelor imediat după formarea noului guvern al Serbiei.