O zi plină de evenimente...

De astă dată însă, convieţuirea creştin-democraţilor şi creştin-socialilor cu social-democraţii în coaliţia de la Berlin a eliminat din repertoriu obişnuitele maliţiozităţi la adresa adversarului politic devenit partener scrie SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, relevînd concomitent deruta în care se află verzii şi liberalii şi persistenţa deasupra tuturor ritualurilor – a dificultăţii majore în care se află Germania: şomajul ... la care se poate adăuga deficitul bugetar ce contravine normelor Uniunii. Luarea Germaniei în vizor de către paznicii securităţii monetare a fost însă acceptată cu eleganţă de Angela Merkel şi ministrul de finanţe Peer Steinbrück, scrie LAUSITZER RUNDSCHAU, nu fără a remarca diferenţa de stil: fosta coaliţie reacţiona zgomotos sau printr-o tăcere ostentativă, ori de cîte ori era trasă de mînecă de către Bruxelles.

Tot prima zi de martie a adus cu sine încheierea unui controversat acord tarifar între sindicate şi patronat iar în plan internaţional un popas „surpriză” al preşedintelui american George Bush junior în Afganistan înaintea programatei vizite în India. Deşi în Afganistan numărul acţiunilor violente motivate politic a crescut faţă de anul trecut, situaţia actuală este mult mai bună decît cea de pe vremea talibanilor, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, nu fără a eticheta drept uşor idilică vizunea preşedintelui Bush dar foarte oportună, scurta oprire făcută în ţara din Hindukush. Impresia o împărtăşeşte şi cotidianul britanic THE GUARDIAN. În schimb, THE INDEPENDENT observă că în pofida discursului optimist al preşeidntelui american, nici o retorică, oricît ar fi de strălucită, nu poate oculta faptul că Afganistanul se deplasează cu o viteză alarmantă înapoi şi tocmai de aceea ţara nu are voie să simtă că omenirea şi-a întors privirile de la ea. În această ordine de idei, TAGES-ANZEIGER consideră că prin vizita inopinată în Afganistan Bush a reamintit lumii că războiul nu bîntuie doar în Irak. Cu toate acestea, soarta Afganistanului este încă extrem de instabilă. Prezenţa şefului Casei Albe în Afganistan, Pakistan şi India relevă, în optica cotidianului NÜRNBERGER ZEITUNG, prioritatea pe care America o acordă subcontinentului asiatic, atrăgînd Europei atenţia că riscă să piardă cursa. KURIER crede că prezenţa lui Bush în această regiune nu-i sporeşte acestuia popularitatea nici acasă, nici în străinătate. Iar strategia şefului Casei Albe pare de-a dreptul primejdioasă , crede SALZBURGER NACHRICHTEN, cerîndu-i preşedintelui Bush să clarifice lucrurile: Indiei i se acceptă post factum statutul de putere nucleară, fiindcă prin politica ei, ea deţine un rol constructiv, stabilizator, pe scena lumii, inspirînd încredere vecinilor. Pe cînd Iranul este contraexemplul Indiei. Dar este îndoielnic că în atmosfera atît de încărcată ce domneşte pe glob, guvernul american ar putea emite un mesaj atît de transparent.

Săptămînalul francez LE POINT pune în schimb punctul pe i şi scrie, citez: „Irakul se prăbuşeşte în convulsiile unui război între şiiţi şi suniţi, dar Washingotnul caută noi portiţe de salvare. Conform unei opinii încetăţenite, America ar fi pedepsit de trei ori Irakul: prin ocuparea lui, prin eşecul operaţiunii şi în cele din urmă printr-o retragere pripită, în timp ce războiul moscheelor se extinde. Reprezintă acest din urmă fapt o cotitură? Da! Islamismul iranian radical, alegerea formaţiunii radical-islamice Hamas de către palestinieni la conducerea autorităţii de autonomie, furia maselor declanşată de caricaturile profetului, toate acestea sunt indicii ale unor insuportabile tensiuni cărora regiunea le va cădea pradă datorită islamismului politizat. Tentaţia fanatismului se manifestă de la Teheran şi Bagdad pînă în ţinuturile palestiniene şi Damasc, ba chiar pînă în greu încercatul Liban. Occidentul priveşte cu consternare acest Orient aparţinînd unei alte epoci a istoriei. Statele Unite sunt paralizate de imixtiunile pe care le-au făcut şi le fac , Europa din pricina propriei slăbiciuni. Situaţia însă nu este pe atît de descurajantă pe cît

s-ar putea crede.”