Obama şi foştii preşedinţi

Apoi, nu toţi foştii preşedinţi, fie că se consideră învingători, fie că se cred "înfrânţi de servicii" îşi pierd minţile, popularitatea sau onoarea odată cu expirarea mandatului lor. Dar, înainte de a deveni ex-preşedinţi, mai toţi îşi doresc fierbinte un al doilea mandat. Obama nu face excepţie. Iar cel puţin unul dintre foştii preşedinţi continuă să vorbească excelent. E vorba de Bill Clinton.

Nominalizarea lui Barack Obama de către Congresul Partidului Democrat, alocuţiunea inspirată a soţiei sale şi electrizanta cuvântare rostită de fostul preşedinte al SUA, Bill Clinton, pe care doi din trei compatrioţi îl găsesc şi azi simpatic, ocupă spaţii ample în presa apuseană. Şi principalele ziare germane se consacră subiectului.

Die Welt, Frankfurter Allgemeine Zeitung şi Süddeutsche Zeitung abordează, concomitent, şi bâlbâielile programatice ale Partidului Democrat. Care, spre a-i prezerva lui Obama şansa de a fi reales şi-a modificat şi remodificat platforma electorală.

În textul ei s-au reintrodus, după masive critici ale creştinilor americani şi ale opoziţiei de dreapta, republicane, atât o referire la Dumnezeu, cât şi pasajul care certifică faptul că Ierusalimul este capitala statului evreu.

Ambele referiri la Israel şi providenţă fuseseră nu de mult scoase din programul democraţilor, la presiunea stângii, a ideologilor corectitudinii politice şi a alegătorilor arabi şi musulmani.

Reintroducerea lor în text, la ordinul lui Obama, a dezlănţuit tumult şi furioase proteste în rândul delegaţilor americani şi comentarii nu arareori acide în presa vesteuropeană.

Dar cât de benefică va fi, până la urmă, această măsură pentru preşedintele Obama? Va deveni şi el, din ianuarie 2013, un fost preşedinte? În această privinţă părerile sunt foarte împărţite.

Chiar dacă publicul lui Bill Clinton i-a aplaudat frenetic briliantul discurs, potrivit căruia Obama ar miza pe cooperare şi ar reprezenta o societate solidară, iar nu una a egoismelor, pentru care ar opta dreapta republicană, actualul şef al statului nu se lăfăie-n sondaje.

Nici „perfecta inaugurare” a congresului prin „carismatica” alocuţiune a nevestei sale, elogiată, în aceşti termeni, de cotidianul Reutlinger General-Anzeiger nu poate schimba datele problemei, chiar dacă şi Barack Obama însuşi e, retoric, mai talentat decât Mitt Romney. Şi chiar dacă, potrivit ziarului berlinez Die Welt, „femeile, cărora li s-a adresat în primul rând Michelle Obama, îl vor ierta cu siguranţă pe preşedinte”.

Pe de altă parte, „Obama şi-a încălcat prea multe promisiuni electorale”, după cum relevă Rhein-Neckar-Zeitung: „Guantanamo nu s-a închis, taxele pentru superbogaţi n-au crescut, legea privind protecţia climatului nu s-a adoptat, deplânge, de pe poziţii anti-conservatoare, cotidianul din Heidelberg.

Concomitent, programul său economic de stânga e puternic criticat de cercurile oamenilor de afaceri. „Wall Street”, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung, „îl susţine pe contracandidatul republican” al lui Obama, Mitt Romney.

Dezamăgirea iscată de Obama în primul său madat constituie şi tema cotidianului parizian de stânga, Liberation. Preşedintele a spulberat, potrivit ziarului francez, speranţele care s-au pus în el şi „în sloganul său, "Yes we can" şi achită azi nota de plată pentru lipsa lui de curaj, pentru ezitările şi abulia lui”. Pe de altă parte, scrutinul prezidenţial american se va decide prin economie. Ca atare, „Obama va trebui să convingă electoratul că planurile lui creează mai multe locuri de muncă decât concepţiile ultraliberale ale adversarului său”, mai afirmă acelaşi ziar.

Or Neue Zuercher Zeitung nu-şi ascunde, în context, scepticismul. Potrivit ziarului elveţian nu e clar deloc „dacă alegătorii îi vor ierta preşedintelui în exerciţiu înviorarea economică prea lentă şi povara prea grea a datoriilor” şi dacă-l vor crede că are în buzunar vreo reţetă mai bună de creare de locuri de muncă în al doilea său mandat.

În ce priveşte opoziţia de dreapta, ”numărul şomerilor rămâne o armă electorală extrem de eficientă pentru republicani”. Încât, spre a le da alegătorilor impresia că sunt totuşi capabili, „strategii electorali ai democraţilor", precizează cotidianul din Zuerich, "par să mizeze mai degrabă pe (soluţii din trecut) decât pe viitor”.