Obama: Yes-ul de care a avut nevoie comunitatea internaţională

Sigur, obiectivul pare destul de fluid, chiar mlăştinos, la o primă vedere; multor americani nu le este limpede ce caută soldaţii lor să îşi rişte vieţile într-o sau, cel puţin, pentru o ţară îndepărtată cum este Libia; interese directe nu sunt la vedere. Şi, între timp, vocile republicanilor critică uşurinţa cu care Statele Unite au predat altor naţiuni conducerea operaţiunilor din sudul Mediteranei.

De la aceste puncte de îndoială a pornit, ieri seară, discursul şefului Administraţiei de la Washington, Barack Obama. Un discurs televizat menit să argumenteze, pe de o parte, participarea americană la misiunea din Libia şi, pe de alta, să pună în lumină limitele prezenţei Statelor Unite în această operaţiune.

Când se pune problema prevenirii unor masacre, când stabilitatea unei întregi regiuni este în pericol, armata americană nu are voie să stea deoparte. Este, într-un anume fel, o definiţie pentru strategia militară a momentului, la Casa Albă. Şi, a explicat preşedintele Barack Obama, Statele Unite, puterea dominantă, îşi este datoare sieşi cu o astfel de atitudine - şi datoare lumii. În Bosnia, a amintit şeful Executivului de la Washington, comunitatea internaţională a asistat prea mult pasivă la fărădelegile interne. Şi nu, a adăugat Obama, scopul nu este debarcarea dictatorului Moammar Gaddafi prin mijloace militare; un astfel de obiectiv ar fi o reeditare a greşelilor din Irak.

Statele Unite au un mandat limitat şi nu se pune problema unei descinderi pe sol libian, a mai ţinut preşedintele să puncteze. Pe de o parte, mesajul lui Obama mai domoleşte scepticismul publicului american; pe de altă parte, Statele Unite chiar nu sunt dispuse - poate nici în măsură - să finanţeze un al treilea front. De altfel, după întâlnirea de astăzi de la Londra, unde va fi prezentă şi secretarul de Stat Hillary Clinton, comanda operaţiunilor din nordul Africii va fi preluată de NATO. Fără, însă, o prezenţă americană, fără un "yes" rostit la Casa Albă din Washington cât să se audă la Naţiunile Unite din New York, orice documente ale Consiliului de Securitate nu sunt decât tigri de hârtie. Exemple sunt destule...

Discursul de ieri seară a încercat să pună în evidenţă un Obama pragmatic şi calculat - dar să şi transmită un mesaj clar comunităţii internaţionale: dacă e Libia nu înseamnă că, neapărat, vor urma Siria, Yemen, Bahrein sau alte zone pe care unii se grăbesc să le privească drept ţinte.

Autori: Christina Bergmann / Cristian Ştefănescu
Redactor: Rodica Binder