Obiectivitate europeană sau represalii politice?

Românii din Parlamentul European nu pot face o bună impresie dacă se boicotează reciproc din motive de politică locală. De vreo doi ani, grupurile politice rivale provenite din România au dat impresia că au mutat scandalurile de la Bucureşti la Strasbourg. Ultimul episod care a lăsat o impresie stingheritoare este votul împotriva candidaturii lui Leonard Orban la un post în Curtea Europeană de Audit. Aritmetica votului arată că votul deputaţilor români din grupul PPE, adică militanţii PDL, au condus în comisia de specialitate la un aviz negativ pentru candidatul României.

Explicaţiile deputaţilor PDL au fost contradictorii, ceea ce lasă loc bănuielii că votul împotriva lui Orban a fost legat mai curând de scandalul recent de la Bucureşti. Leonard Orban a fost consilier al preşedintelui Băsescu, a ocupat apoi un fotoliu ministerial în cabinetele conduse de Emil Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu, dar a acceptat apoi să treacă de partea adversarilor, intrând în guvernul Ponta. Într-o postare recentă pe blogul său, Cristian Preda îi reproşa direct lui Leonard Orban, într-un comentariu caustic, faptul de a fi trecut prin toate guvernele, cu aluzie şi la suspendarea preşedintelui.

Coalizarea deputaţilor după criteriul strict al originii naţionale este ceva mai curând neadecvat în Parlamentul European. Tocmai de aceea deputaţii aleşi în diferitele ţări membre se grupează după criterii politice, în grupuri doctrinare transnaţionale. Filosofia intimă a PE este tocmai depăşirea frontierelor naţionale şi crearea unei unităţi europene. Dar în anumite situaţii în care nu este vorba de o competiţie între mai mulţi candidaţi, ci pur şi simplu de numirea unui candidat al unei ţări anumite (potrivit algoritmului de reprezentare a statelor membre) a vota împotriva candidatului propus de propria ţară sună ciudat. În orice caz este nevoie de argumente care să explice motivele unei asemenea neuzuale desolidarizări.

Or, deputaţii PDL au invocat argumente care nu s-au verificat. Aşa cum arată investigaţia foarte amănunţită a jurnalistei acreditate la PE, Anne-Marie Blajan, (menaru.blogspot.ro) nu este adevărat faptul susţinut de eurodeputaţii PDL că Leonard Orban ar fi fost incompatibil şi că desemnarea lui de către guvernul de la Bucureşti ar fi fost o nesocotire a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene. În concluzie Cristian Preda, Sebastian Bodu &Co au părut să aibă alte motive. În orice caz declaraţiile lor neconvingătoare şi contradictorii sugerează că am asistat încă o dată la o trivială răfuială în contul suspendării preşedintelui.

Acest episod rimează perfect cu politizarea excesivă a administraţiei publice din România, aici unde orice funcţie relevantă este girată politic şi unde nu contează prea mult competenţa, ci loialitatea faţă de grup. Eurodeputaţii români nu doar că au mutat propria gâlceavă la Strasbourg, dar au părut să exporte în instituţiile europene sistemul numirilor politice.

Eurodeputaul Cristian Preda mai spunea că eşecul lui Orban nu este o tragedie şi că mai sunt şi alţi candidaţi români apţi să ocupe acea funcţie. Cu siguranţă că un aviz negativ nu e o tragedie şi că în alte împrejurări nici nu ar pretinde un comentariu, dar este grav, în schimb, dacă eurodeputaţii aleşi în România vor transporta în geamantanul lor toate bolile de acasă.