Occidentul şi energia

Reuniunea are loc în condiţiile în care preţurile pentru curent electric, gaze şi ţiţei au explodat, iar nemulţumirea consumatorilor germani a atins cote fără precedent. Cu probleme similare se confruntă şi alte puteri occidentale. Bunăoară SUA.

Tema summitului organizat de şefa executivului berlinez vizase stabilirea strategiei, care să asigure pe viitor securitatea energetică a Germaniei. In chestiune fusese în primul rînd identificarea combinaţiei optime de energii şi combustibili, de care ar trebui să beneficieze în următorii ani Republica Federală. Participanţii au abordat de asemenea subiectul depistării prezumtivelor ţări sigure, din care ar urma să fie importate acestea, precum şi stabilizarea preţurilor percepute pentru energie.

Extrem de controversată, ideologic, politic şi economic a rămas, în Germania, problema utilizării energiei nucleare, după ce precedentul guvern de stînga, social-ecologist a hotărît închiderea pe termen lung a reactoarelor germane. Dată fiind scumpirea preţului petrolului şi gazului metan formaţiunile conservatoare au relansat discuţia privind amînarea abandonării energiei atomice, spre iritarea social-democraţilor – partenerii juniori ai actualei mari coaliţii guvernamentale germane. Social-democraţii ceruseră înaintea întrunirii ca tema energiei nucleare să fie exclusă de pe ordinea de zi a summitului. Ceea ce nu l-a împiedicat pe ministrul german al economiei, creştin-socialul Michael Glos să recuze această revendicare şi să ceară participanţilor la întrunire "să evite barierele ideologice", de natură să obstrucţioneze discuţia privind garantarea unei aprovizionări energetice sigure.

Ţinînd cont de interesele financiare şi economice majore care se leagă de viitorul concept energetic al Germaniei, e greu de crezut că dezbaterea amorsată de cancelar se va putea purta la adăpost de lovituri prin ricoşeu. Precentul guvern de stînga nu s-a mulţumit să vitregească reactoarele nucleare, ci a şi răsfăţat din răsputeri companiile livrînd energii regenerabile. Aceste firme se tem că sunt pe cale să-şi piardă privilegiile. In răstimp, reprezentanţii ramurilor industriale foarte dependente de aprovizionarea energetică ameninţă să-şi mute fabricile în străinătate, în ţări, în care preţurile pentru combustibili sunt mai scăzute. La rîndul lor furnizorii naţionali de energie sunt supuşi unor crescînde presiuni politice şi refuză orice amestec şi orice subvenţionism în domeniul preţurilor mari pe care le percep în prezent.

Un rol deloc neglijabil îl joacă în actuala dezbatere şi aspectul ecologic, organizaţiile de protecţie a mediului militînd pentru favorizarea în continuare a energiilor alternative în dauna celor fosile.

Or, elementul cheie al problemei pare să fie şantajul energetic la care sunt ori ar putea fi supuse ţările occidentale cu ajutorul petrodolarilor. In reacţie la conflictul iscat peste ocean de intenţia Casei Albe de a atribui unei firme arabe controlul asupra unui număr de 6 mari porturi americane, diverse ţări islamice din Orientul Apropiat şi Mijlociu au început să ameninţe SUA. Ţările cu pricina se gîndesc să-şi folosească rezervele imense de dolari pentru a exercita presiuni politice asupra administraţiei din Washington. In reacţie, America ar putea riposta prin măsuri protecţioniste.

Recent senatorul de New York, Charles Schumer, a lansat un avertisment în cursul unei recente vizite efectuate la Beijing. Congresmanul american le-a cerut gazdelor sale să liberalizaze cursul Yuanului, deci a monedei chineze , reliefînd că, în caz contrar, SUA ar putea spori taxele pentru importuri din China.

Ca ecou al tensiunilor iscate de ambiţiile nucleare ale Teheranului, Iranul încearcă la rîndul său să pună pe picioare o bursă petrolieră, care să se bazeze pe euro şi să renunţe la exprimarea preţului ţiţeiului în dolari. Ca şi ameninţarea Băncii Centrale a Emiratelor Arabe Unite de a converti 10 la sută din rezervele sale de devize din dolari în euro, iniţiativa iraniană exprimă o tentativă de testare a puterii economice americane. La baza ei se află ideea unei posibile treceri a lumii arabe şi islamice de la "petrodolari" la "petroeuro", care ar echivala cu o modificare a pieţii globale menite să exercite presiuni enorme asupra monedei americane şi deci asupra SUA. Cu un şantaj similar s-ar putea confrunta oricînd şi puterile europene. Motiv pentru care liderii occidentali au obligaţia urgentă de a găsi un răpuns adecvat la dilema privind asigurarea creşterii economice, astfel încît foamea de energie a ţărilor apusene să nu le aducă în situaţia de a-şi vinde libertatea.