Ocnaş în ţara nimănui

La începutul lunii august, autorităţile judiciare ruse au declarat falimentului concernului petrolier Yukos. Decizia Moscovei de a distruge concernul a netezit calea încorporării de către Kremlin şi întreprinderea de stat rusă Rosneft a tot ce mai rămăsese de valoare din proprietăţile Yukos. Şi nu e vorba de preluarea de către autortiăţi a unui mizilic, ci de 17 miliarde de dolari. Yukos, odinioară cel mai important concern petrolier rusesc îi aparţinuse lui Mihail Hodorkovski, un critic acerb al preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, care a fost trimis între timp după gratii. Observatorii politici occidentali au calificat procesul intentat lui Hodorkovski drept unul politic, demarat pentru că fostul magnat ar fi lăsat să se întrevadă că nutreşte ambiţia de a intra în competiţia pentru fotoliul prezidenţial rusesc. Fapt e că Hodorkovski sprijinise masiv opoziţia democratică din Rusia. Prin urmare a fost arestat, judecat şi trimis la închisoare, fiind condamnat la 8 ani de puşcărie.

Dincolo de această farsă judiciară, semnificative sunt şi condiţiile înfiorătore de detenţie, în care e ţinut prizonierul Kremlinului, condiţii calificate recent de cancelarul german Angela Merkel, drept inacceptabile. Dar unde e ţinut el prizonier?

Ca să-l poată vizita pe fiul ei, Marina Hodorkovskaia e obligată să străbată un drum extrem de lung. Krasnokamensk, unde se găseşte lagărul de muncă în care-şi ispăşeşte condamnarea Mihail Horkovski se găseşte la 6.000 de km de Moscova, fiind de fapt o ţară a nimănui, situată în estul îndepărtat al Siberiei. In drum spre fiul ei, Marina Hodorkovskaia, o femeie vîrstnică, nu uită să împacheteze alimente multe. Nu pentru ea, ci pentru deţinut: „Vom locui timp de trei zile într-un azil şi va trebui să ne procurăm noi înşine hrana. Alimentele îi sunt însă destinate îmn primul rînd lui, ca să poată mînca în aceste trei zile cît mai multe fructe şi legume, pe care nu le are acolo de loc. Iar după întrevederea cu noi, nu i se permite să ia nimic cu el din ce i-am adus. Nici măcar un singur gram”, a explicat Marina Hodrokovskaia.

Efectuată cu avionul şi cu trenul, călătoria în ostila, în sălbatica şi inumana zonă aflată la frontiera sino-ruso-mongolă poate dura nu mai puţin de trei zile. In regiune verile sunt toride, iar iernile glaciale. Şi ţarii vechii Rusii îşi trimiteau adversarii şi deţinuţii politici la Krasnokamensk. Acum îşi ispăşesc aici pedepsele delincvenţi de drept comun. Iar printre ei, Hodorkovsky. In epoca sovietică Krasnokamensk fusese declarat oraş închis, localitatea din ţara nimănui nefiind trecută pe nici o hartă. Pe atunci însă locuitorii lui se bucurau de o serie de privilegii. In schimb nici pînă azi nu s-au dat nume străzilor, care au rămas pur şi simplu numerotate. Casele construite din prefabricate alcătuiesc un oraş cît se poate de trist şi cenuşiu. La 13 kilometri în afara lui se află cea mai mare mină de uraniu din Siberia. Abia dacă există vreun miner care lucrează în această întreprindere saturată de gaze precum Radonul şi de praf radioactiv care apucă vîrsta de 52 de ani, iar autorităţile, care afirmă că situaţia sănătăţii ar fi „bună”, menţin datele statistice reale sub obroc.

Pedepsit, potrivit multor analişti, pentru activitatea sa politică, fostul şef al concernului Yukos a fost trimis aici după gratii după un proces ale cărui sfori ar fi fost pare-se mînuite de însuşi liderul de la Kremlin, autoritarul preşedinte Putin. Liderul moscovit respinge energic această acuzaţie. Potrivit şefului statului rus Hodrokovski ar fi încălcat legea prin manipulări dubioase, „cel important lucru fiind faptul că furatul este interzis. Toţi trebuie să respecte legea”, mai susţine Putin.

Fostul magnat, închis împreună cu tîlhari şi criminali de duzină, e obligat să-şi omoare timpul muncind într-o cusătorie. Hodorkovski citeşte şi scrie mult şi s-a dovedit în stare să scoată din lagăr texte cu tematică socială şi politică, demonstrînd că n-are cîtuşi de puţin de gînd să se dea bătut. Dar vizitele rare şi scurte pe care le poate primi din partea soţiei sale Irina şi a mamei sale sunt supuse unor restricţii dintre cele mai severe. Pînă şi avocaţii lui sunt supuşi represiunilor şi tentativelor de intimidare ale autorităţilor. Deloc de mirare că, pînă acum au eşuat toate încercările de a-l muta pe Hodorkovski într-un loc de detenţie mai uman. Şansele de a fi pus în libertate pentru bună purtare sunt egale cu zero, orice sancţiune disciplinară putînd împiedica pe termen lung o posibilă eliberare înainte de termen. Fostul ministru german al justiţiei, Sabine Leutheuser Schnarrenberger, actual membru al Bundestagului, a reliefat cît de inumane sunt condiţiile în care e deţinut Hodorkovski: „Izolat de mai multe ori în arest solitar, Hodorkovski e supus unui tratament arbitrar, fapt constat chiar de către un tribunal local. Pedepse de acest fel i se dau uneori pentru că bea ceai într-un loc din lagăr care ar fi interzis pentru această activitate. Şi mai grav este că a fost atacat cu un cuţit de alt deţinut, şi rănit vizibil la faţă. Ceea ce demonstrează că nu e în siguranţă, că e în pericol de moarte”, a subliniat demnitarul liberal.

Dar chiar şi şefa executivului german a protestat în cele din urmă, criticînd cu neobişnuită asprime ceea ce Angela Merkel a calificat drept „condiţiile inacceptabile” de detenţie, în care e ţinut Mihail Hodorkovsky. La rîndul său, şeful opoziţiei liberale, Guido Westerwelle a declarat că trebuie să i se explice clar preşedintelui rus Putin, că se urmăreşte în continuare cu mare interes şi îngrijorare cazul Hodorkovsky. Poziţie susţinută de mama deţinutului, care a subliniat că Putin e sensibil la opiniile occidentale şi nu trebuie tratat de către apus cu mănuşi, date fiind crimele pe care le-a comis.