Odisee cu final deschis

In preajma unor alegeri importante, cum sunt cele din septembrie în Germania, pînă şi temele aparent anodine ale actualităţii se pot transforma în muniţie electorală. Naţiunea dezbate acum deopotrivă politica familială a guvernului Merkel, cu referire directă la grădiniţele de copii, insuficiente, calitativ nesatisfăcătoare şi recurentul scandal al spionării de către NSA a datelor şi metadatelor locuitorilor Republicii Federale.

In acest de-al doilea caz, dezbaterile au luat o nouă turnură, mai ofensivă politic, după vizita fulger a ministrului german de interne Hans-Peter Friedrich în Statele Unite. Care, în optica unor observatori critici, a fost comparată cu un balon de săpun, evidenţiind doar rolul subaltern al oficialului german în relaţiile sale cu autorităţile americane.

DIE WELT consideră nedrepte aceste critici, atrăgînd atenţia că aflarea soluţiilor necesită întotdeauna un dialog îndelungat mai ales cînd în cauză se află relaţia dintre nevoia de securitate şi protecţia datelor personale. Că dezvăluirile lui Snowden au declanşat o dezbatere politică nu e deloc rău, crede ziarul citat menţionînd însă că discuţiile evoluează pentru moment nu tocmai la nivelul scontat.

Constatarea pare justă, rezultă din comentariul apărut în STRAUBINGER BLATT, fiindcă, pe de-o parte, Merkel a creat impresia că guvernul de la Berlin nu ezită să se ia la harţă cu puternica Americă atunci cînd drepturile fundamentale ale cetăţeanului sunt aduse în discuţie. Pe de altă parte, continuă cotidianul ideea, opoziţia îşi freacă cu satisfacţie mîinile şi deplînge misiunea lui Friedrich în Statele Unite, comparînd-o cu o farsă.

Iar social democraţii speră ca odiseea lui Snowden şi scandalul NSA să furnizeze campaniei electorale o temă fierbinte, atrage atenţia LEIPZIGER VOLKSZEITUNG.

Ziarul de mare tiraj BILD a subliniat însă că serviciul secret german, BND, este informat de mai mulţi ani deja de stocarea aproape completă a datelor de către partenerii americani. Fireşte că un stat suveran cum este Germania nu poate îngădui altor state fie acestea şi prietene să-i spioneze cetăţenii, ambasadele şi firmele. In plină eră digitală, este iluzoriu şi naiv a crede că este suficient să baţi tare cu piciorul în pămînt pentru ca aceleaşi servicii secrete să se cuminţească şi să se comporte aşa cum reclamă unii politicieni germani, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Ceea ce totuşi nu a împiedicat-o pe Angela Merkel să solicite partenerilor americani o promisiune fermă ca în viitor, pe pămînt german, să respecte legile germane. Sefa guvernului de la Berlin a enunţat această solicitare, într-un interviu difuzat duminică pe postul TV ARD, eveniment comentat o zi mai tîrziu, în presa scrisă din Republica Federală.

Neînregistrată nu rămîne nici o premieră românească şi anume, condamnarea unui ministru în funcţiune la cinci ani închisoare pentru corupţie. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG consacră un scurt articol evenimentului, text în al cărui cuprins se mai menţionează că naţional liberalul Relu Fenechiu, ministrul transporturilor, şi-a dat demisia după pronunţarea sentinţei, dar că va înainta recurs, ceea ce şi procuratura va face, solicitînd o pedeapsă de 15 ani închisoare. Cît despre Crin Antonescu, acesta a declarat după proces că Fenechiu a fost un ministru competent,care şi-a îndeplinit datoria şi că nu regretă nici o clipă că l-a propus în cabinetul Ponta. Succesorul lui Fenechiu la conducerea ministerului transporturilor, Ovidiu Silaghi, este însă contestat de ANI care a constatat că există pe contul acestuia o sumă în valoare de 50 000 de euro, care nu poate fi justificată.

Cu totul nejustificată, nedreaptă, strigătioare la cer le-a părut multor americani achitarea lui George Zimmermann, care a ucis în 2012 un tînăr afro american, Trayvon Martin. Deşi achitarea era previzibilă, ea este totuşi scandaloasă, consideră TAGESZEITUNG, atrăgînd atenţia şi asupra particularităţilor jurisprudenţei americane. Ar fi achitat oare acelaşi tribunal un făptaş de culoare dacă victima ar fi fost albă se întreabă NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG? Intrebarea vădit retorică este urmată de observaţia că valul de proteste dovedeşte că rănile provocate de deceniile de discriminare rasială sunt încă sîngerînde.