Ofensiva transparenţei

In vremuri de austeritate socială, de şomaj endemic şi de măsuri drastice de reducere a prestaţiilor sociale, salariile astronomice ale unor manageri creează nemulţuimiri în păturile laergi ale populaţiei , dezbateri morale şi reclamă poate şi unele măsuri politice de sporitre a transparenţei.Pe lîngă mulţimea reglementărilor de tot felul, necesară şi scadentă ar fi în orice caz cea vizînd salariile managerilor care, notează LÜBECKER NACHRICHTEN, au devenit adevăraţi” global player” .BERLINER ZEITUNG nu pledează pentru o reducere a salariilor manageriale ci pentru o eliminare a efectelor nefaste ale discrepanţelor de venit.Printre profitorii noii legi a transparenţei se numără şi aşa numitele de către secretarul general SPD „lăcuste capitaliste” , acţionarii unor societăţi care privesc şi ei cu ochi răi veniturile astronomice ale directorilor de societăţi şi bănci . Modelul american va funcţiona şi în Germania, constată GENERAL ANZEIGER , referindu-se la proaspetele legi prin care în Statele Unite managerii sunt obligaţi să-şi facă publice salariile, decît că în Germania funcţionează alte mecansime de control . Ministrul german al justiţiei Brigitte Zypries care este promotoarea acestei campanii legislative a transparenţei , nu doreşte evident să transforme situaţia într-o campanie a invidiei opinează ABENDZEITUNG din München ceea ce nu înseamnă că ofensiva transparenţei nu va mîngîia sufletele celor răniţi de uriaşele discrepranţe salariale survenite .Pe de altă parte acelaşi ziar spulberă iluzia că legea va împiedica noi excese fiindcă în cele din urmă patronul este cel care ştie cît valorează managerul său .

Cazul Horodkovski reţine şi azi atenţia unor ziare germane şi străine. Mesajul procesului aflat încă în desfăşurare este pentru SÜDDEUTSCHE ZEITUNG cît se poate de limpede. Oligarhii şi investitorii străini au priceput că bunele relaţii cu Kremlinul sunt mai importante decît avocaţii străluciţi. Din faţada Rusiei ca stat democratic şi de drept constituţional a mai rămas doar un fragment suficient pentru a satisface exigenţele Băncii Germane - Deutsche Bank sau ale cancelarului Schröder - criticat adesea pentru prea marea sa bunăvoinţă faţă de Kremlin. In procesul intentat lui Horodkovski de VOLKSKRAANT întrevede o relicvă a proceselor de demascare staliniste.LE MONDE consideră că nu anii de temniţă la care Horodkovski va fi condamnat sunt atît de importanţi cît lecţia dată prin acest proces, oligarhilor ruşi. In lumea finanţelor, condamnarea lui Horodkovski va avea efecte negative dar pentru preşedintele Putin cel mai important este să-şi menţină puterea.

Ambiţiile Germaniei de a deveni membru permanent al Consiliului deSecuritate nu au putut fi curmate de reticenţele secretarului american de stat Condoleeza Rice, ultimul cuvînt nefiind încă pronunţat nici de Washingotn şi nici de ceilalţi membri . Din Germania MÜNCHNER MERKUR se întreabă dacă Berlinul are mijloacele de convingere necesare pentru a face parte din acest for în timp ce CORRIERRE DELLA SERA este de părere că reformarea Organizţaiei Naţiunilor Unite ascute unele rivalităţi şi că declaraţia Condoleezei Rice făcută în paginile cotidianului WASHINGTON POST a iritat puternic Berlinul ceea ce nu înseamnă că Germania va renunţa să depună toate eforturile pentru a-şi atinge ţelul .

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG publică azi două articole de anvergură şi tematică diferită, ambele vizînd România: cel dintîi este consacrat jubileului de zece ani al Colegiului Noua Europă şi se intitulează „Engelethik” ceea ce s-ar putea traduce prin „Etica angelică” aluzie directă la studiile de angelologie ale rectorului Andrei Pleşu dar şi la prestigiul etic al instituţiei. Cititorul german află apoi din subtitlu că NEW EUROPEAN COLLEGE antrenează România pentru Uniunea Europeană. Autorul însemnării apărută în paginile de foileton ale marelui ziar german porneşte de la premiza că Institutul de Studii Avansate este neîndoielnic un copil al occidentului , impresia confirmată şi de participanţii la jubileu, reprezentanţi ai unor mari fundaţii care au finanţat vlăstarul din răsărit al berlinezului WISSENSCHAFTSKOLLEG în ultimii ani cu 9 milioane de Euro, donatorii fiind printre cei mai mulţumiţi de aceasta.

Aşteptările sunt pe măsura prestigiului instituţiei şi a aspiraţiilor ţării de a fi primită în Uniunea Europeană dar după anii în care tot felul de nereguli au ieşit la iveală, reputaţia ţării suferă încă de renumele dubios al imprevizibilului şi stranietăţii scrie autorul articolului pentru a insista asupra restabilirii prestigiului şi de către un institut de studii avansate unde somităţi ale vieţii intelectuale şi academice europene au susţinut prelegeri memorabile. Dar, opinează ziaristul german, ceea ce privit dinafară pare occidental, dobîndeşte în context local o cu totul altă culoare. Sunt enumerate temele de cercetare ale bursierilor institutului precum preocupările de angelologie ale rectorului Andrei Pleşu, teoriile spaţiului intermediar ca simbol al eticii. Speculaţiile în jurul temei ar putea dobîndi în România de azi o percutanţă politică crede autorul articolului care nu omite să puncteze şi cariera academică şi politică a lui Andrei Pleşu, precum şi prezenţa în noul guvern de la Bucureşti care şi-a făcut o deviză din combaterea radicală a corupţiei , a unor bursieri ai Colegiului - cîţiva dintre aceştia miniştri în actuala administraţie alţii, în vîrful ierarhiei academice din ţară. Articolul se încheie cu evocarea unor idei ale discursului rostit de Andrei Pleşu dar şi a vizitei efectuate la Casa Poporului, construcţie marcată de un vid monstruos – notează Mark Siemons la încheierea articolului apărut în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG nu fără a atrage atenţia că este decisiv pentru România cu ce va fi umplut acest vid şi că şi pentru occident, contribuţia disciplinelor umaniste ar avea un erfect benefic.. .

Tot FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG publică azi un amplu reportaj , note de drum de fapt, în spaţiul cuprins între frontierele vechii şi noii Europe , de la Erevan la Budapesta, via România, prin ţinuturile transilvane. Impresiile călătorului sunt favorabile, tonul relatării nu este lipsit de o undă de nostalgie şi de admiraţie faţă de frumuseţea naturii în aceste ţinuturi şi de unele relicve ale unor vremuri demult apuse în occident.