Olga Tudorache din nou în Germania

Două femei, mamă şi fiică, într-o permanentă controversă. Olga Tudorache este aici o mamă cicălitoare, capricioasă, certăreaţă. Şi iată paradoxele unei mari actriţe. Această bătrână, care de-a lungul întregii reprezentaţii nu se mişcă nici o clipă din fotoliul în care pare ţintuită, domină scena şi sala cu inteligenţa ei sclipitoare, cu forţa caracterului său. Bodogănelile ei, deseori acre, sâcâitoare, capătă pe buzele Olgăi Tudorache un umor surprinzător. Mama pisăloagă, morocănoasă, are pe scenă un farmec artistic irezistibil.

Olga Tudorache şi-a ales o foarte bună parteneră în persoana Tamarei Creţulescu, o actriţă de o sensibilitate deosebită. Fiecare insinuare, fiecare ironie a mamei găseşte un ecou viu, o reacţie afectivă imediată a fiicei frământate de nemărturisite suferinţe. Cele două actriţe formează un cuplu perfect sudat. Dialogul lor se desfăşoară la mai multe nivele – unul superficial, aparţinînd micilor ciondăneli cotidiene, al doilea privind o dispută intimă nedusă totuşi până la capăt, şi în fine un sens profund, răscolitor şi decisiv, care va ieşi brusc la iveală în episodul culminant al spectacolului, în clipa adevărului nicicând rostit până atunci. O scenă aproape fără cuvinte, dar de o extremă intensitate lăuntrică, redată magistral de cele două interprete. Publicul a fost emoţionat până la lacrimi.

Olga Tudorache, care este şi regizoarea spectacolului, a dat multor replici şi multor momente comice sau dramatice o substanţă incomparabil mai bogată decât se putea bănui din textul publicat de autoare sub titlul „Conversaţii”. Dialogurile concepute iniţial cu puţină acţiune, au fost grefate pe o stare conflictuală subliminară, care le-a investit cu un mare dinamism scenic. Se observă totodată că, faţă de lucrarea de debut „Noiembrie”, piesa de faţă, scrisă de autoare cu trei ani mai târziu, este mai bine construită şi mai autentică. Olga Tudorache s-a identificat cu personajele pe care i le-a destinat Ana-Maria Bamberger. Ne-a mărturisit-o după spectacol, în tumultul de voci ale spectatorilor veniţi s-o felicite în culise.

Cele două interprete ale piesei „Peşte cu mazăre” au jucat cu o excepţională dăruire, depăşind neajunsurile tehnice ale sălii. Din păcate, spectacolul desfăşurat sub auspiciile instituţiei „Cultural Events” din Düsseldorf a avut de înfruntat mari dificultăţi din punctul de vedere al sonorizării şi al luminilor de scenă, care erau sub orice critică. E de dorit ca organizatorii unor asemenea turnee să asigure artiştilor veniţi din România condiţii tehnice normale, în care ei să poată da întreaga măsură a talentului lor.