Omul demolează locul

La sfârşitul acestei veri se împlinesc 400 de ani de la fondarea New York-ului, oraşul care, practic, a inventat modul metropolitan de viaţă. Nu vom porni la o excursie prin istoria aşezării de la gurile râului Hudson dar nici nu închidem subiectul fără a marca un punct de cotitură în evoluţia sa urbanistică. Anii 60 debutau, arhitectural, cu o operaţiune de demolare: Penn Station, cea mai mare dintre gările New Yorkului. Influentul jurnalist Lewis Mumford, de la The New Yorker, s-a alăturat criticilor publice şi a catalogat operaţiunea, într-un articol publicat pe 30 octombrie 1963, „un act monumental de vandalism”. Ecourile nu s-au lăsat aşteptate. O comisie de evaluare a patrimoniului a fost instituită şi, din acel moment, aproximativ un milion de locaţii din Statele Unite (aproximativ 1000 numai în New York) au fost introduse în listele federală şi locale de obiective intangibile, fiind salvate de la dispariţie.

Dimineaţa de duminică a marcat un moment destul de rar întâlnit în România: un fel de grevă a prelaţilor romano-catolici din Arhidieceza Bucureşti (care acoperă Oltenia, Muntenia şi Dobrogea). Singura liturghie duminicală din regiune a fost oficiată la Catedrala Sfântul Iosif din capitală. La sfârşitul ceremoniei religioase, câteva mii de persoane, enoriaşi romano-catolici dar nu numai, au mărşăluit pe străzile oraşului, în semn de protest faţă decizia de săptămâna trecută a Curţii de Apel Ploieşti prin care se anulau toate sentinţele judecătoreşti ce interziseseră construcţia imobilului de birouri Millenium Building / Cathedral Plaza, clădire ce ameninţă securitatea unei zone cu numeroase piese de patrimoniu şi al cărei schelet se înalţă chiar pe lângă zidul Catedralei Sfântul Iosif.

Momentul a fost, desigur, exploatat politic de câteva personaje controversate de pe scena românească, însă prezenţa lor la protest nu trebuie să constituie o anatemă asupra cauzei. Un incident petrecut săptămânile trecute – un incendiu ce a distrus o parte dintr-o altă clădire de birouri înălţată deasupra unei biserici – cea armenească, în acest caz – argumentează îngrijorarea colectivă cu privire la modul în care se construieşte în Bucureşti. Şi, totdată, se demolează. Ministrul Culturii, liberal-democratul Theodor Paleologu, a oficializat alarma publică, pronunţând, de la anvergura portofoliului pe care îl deţine, avertismente repetat asupra ritmului de degradare a oraşului, accentuat de influenţele ţarilor imobiliari autohtoni. Lucrurile sunt cu adevărat grave, ţinte fiind imobile şi spaţii urbane din şi aşa puternic ştirbitul patrimoniu arhitectonic, istoric şi cultural al oraşului.

Paleologu este, însă, o voce solitară în Executiv. Şi chiar incomodă, sub acest aspect, de vreme ce colegul său de partid şi Guvern, Radu Berceanu, deţinător al portofoliului Transporturilor, i-a transmis, public, că lucrările la autostrăile României sunt blocate de daci, cu alte cuvinte, de cercetările arheologice de pe traseele alese. Este, nu ne sfiim să o spunem, o probă a ipocriziei politice. Fie şi doar pentru că Berceanu este membru al acelui partid care a dat Bucureştilor primii doi primari ai mileniului şi care nu au dovedit până acum că ar avea vreo problemă în a sfida valoarea patrimoniului cultural naţional.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz