ONU si combaterea terorismului

Lumea trebuie să chibzuiască la noi căi de combatere a terorismului internaţional, a declarat ieri la New York în faţa Consiliului de Securitate, şeful Comitetului anti-teroare, ambasadorul chilian Heraldo Munoz. Fiindcă pericolul emanat de Al Qaeda sau Taliban a luat multiple forme, a declarat diplomatul la prezentarea raportului asupra eficienţei sancţiunilor ONU împotriva grupărilor teroriste.

Politic, Al Qaeda a eşuat. Prietenii săi talibani au pierdut unicul stat şi bastion, pe nume Afganistan. Dar succesul ONU ar putea fi o victorie a la Pirus. Al Qaeda lucrează acum ca o reţea descentralizată, deci mai greu de controlat. Bin Laden nu mai dispune de un cartier general fix în Afganistan, dar întreţine strânse legături cu talibanii în zona de frontieră cu Pakistanul. Iar aceştia nu au fost nici pe departe zdrobiţi în primul teatru al luptei internaţionale împotriva terorii, aşa cum o demonstrează ciocnirile violente cu trupele americane din sudul ţării.

Potrivit Consiliului de Securitate, comunitatea de naţiuni a înregsitrat totuşi succese în îngrădirea activităţilor lui bin Laden & Co, după cum opinează reperezentantul Berlinului: "Sancţiunile împotriva reţelei Al Qaeda şi a talibanilor sunt reglementări juridice fundamentale în combaterea terorii - şi ele sunt încununate de succes. Chiar dacă numărul de conturi îngheţate şi al simpatizanţilor arestaţi la frontiere apare redus, efectul disuasiv, preventiv nu este de neglijat"

Lista milioanelor Al Qaeda îngheţate din Elveţia până în Pakistan este impresionant; totodată însă, şeful Comitetului anti-teroare, ambasadorul chilian Herlado Munoz, a constatat că bin Laden nu mai prea are nevoie de bani, după ce nu mai trebuie să sprijine regimul Taliban şi nu mai întreţine tabere de antrenament în Afganistan. Atentate ca la Madrid sau Istanbul au costat reţeaua criminală Al Qaeda numai câteva zeci de mii de dolari.

Munoz a remarcat în raportul său că şi dacă embargoul asupra livrărilor de arme funcţionează, teroriştii s-au reorientat - ca în Spania sau Arabia Saudită - spre surse civile, obţinând fără probleme explozibil utilizat în minerit. ONU trebuie să-şi adapteze lupta acestei noi strategii: "Nu avem voie să ezităm, să slăbim chingile, să ne mulţumim cu ce am realizat."

Raportul Munoz nu mai întrevede o influenţă directă a reţelei Al Qaeda asupra acţiunilor talibanilor din Afganistan, dar avertizează faţă de pericolul revenirii talibanilor la putere în multe regiuni ale ţării, ceea ce ar oferi reţelei Al Qaeda din nou vechea ei zonă de repliere. Trupele americane de intervenţie trebuie să împiedice o asemenea eventualitate. În schimb, cei 193 de lucrători civili ai ONU şi circa 7500 de soldaţi ai misiunii ISAF, printre care şi unităţile germane staţionate în vestul ţării şi în capitală, trebuie să sprijine în continuare autorităţile afgane în vederea edificării unor relaţii stabile. Ca şi lupta împotriva miliţiilor islamiste Taliban, înfruntarea pentru stabilizarea securităţii interne este departe de a fi decisă, dacă ne gândim numai la ultimele ciocniri de la Herat şi la atacurile asupra unor lucrători ONU în Afganistan.