Opel - un cult în agonie

Iubitorii autoturismelor Opel au trăit şi vremuri mai bune. Simpatia lor faţă de producător trebuie să treacă acum un examen dificil având în vedere viitorul nesigur al firmei. Reacţiile multora faţă de situaţia Opel acoperă toată plaja: de la batjocură la compasiune. Mai mult, chiar şi printre fanii Opel s-a strecurat îndoiala. Nici iubitorii acestei mărci nu şi-ar mai cumpăra acum o maşină nouă pentru că îşi pun problema garanţiei şi a pieselor de schimb în cazul în care firma va da faliment.

În schimb, ei îşi pun tot mai des întrebarea de cât ar fi nevoie pentru a recupera Opel de la General Motors, ce investitori s-ar putea găsi sau dacă e corect să salvezi o firmă de la faliment pe banii contribuabililor. Din toate discuţiile fanilor Opel reiese însă simpatia faţă de această marcă de tradiţie. "Pur şi simplu îmi place Opel. Îmi place istoria firmei. Opel este şi va rămâne cult"; "O dată Opel - întotdeauna Opel", se poate citi pe portalul german "salvaţi Opel". Iniţiatorii acţiunii ştiu că firma nu poate fi salvată doar printr-o simplă prezenţă online, dar au ţinut să le ofere iubitorilor acestei mărci posibilitatea de a se exprima.

Legăturile emoţionale cu marca Opel s-au născut de-a lungul câtorva decenii stârnind chiar invidie în rândurile clienţilor altor mărci. Înainte de război, în 1928, modelul experimental RAK 2 a făcut furori. Hibridul cu sistem de propulsie similar celui pentru rachete atingea viteza de 230km/h. După război, producătorul a continuat să se profileze începând cu modelul Record (renumit pentru viabilitatea sa), trecând apoi la seria "Kapitän" (maşina de serviciu a unui ministru german al transporturilor), "Admiral" si "Diplomat", pentru a ajunge la renumitele modele Ascona (cu care Opel a câştigat titlul mondial la raliu) şi Manta (ajuns star de cinema).

După ce, la începutul anilor `90, s-a numărat printre primii producători care au scos pe piaţă maşini cu catalizator, Opel a început să-şi piardă originalitatea, iar problemele de calitate au devenit tot mai mari. Un fost manager al companiei se plângea la acea vreme că, în firmă, e răspândită mentalitatea "me too", că Opel nu mai este vârful de lance al progresului tehnic sau al designului revoluţionar şi că s-a mulţumit cu o ofertă ce putea fi găsită la orice alt producător. Începând din 2001, conducerea GM din Europa n-a mai reuşit sub nicio formă să asigure mărcii Opel o imagine clară. "Nimeni nu mai ştie care este scopul Opel", criticau experţii în domeniu situaţia acestei mărci cu mult înaintea apariţiei problemelor financiare la concernul GM.

Conform organizaţiei Greenpeace, modelele Opel produse începând din 2002 poluează mai puţin în comparaţie cu alte mărci. Cu toate acestea, pentru majoritatea cumpărătorilor, nu catalizatorul performant este argumentul decisiv la achiziţionarea unei maşini. În fond, profesioniştii care testează noile modele auto evaluează în primul rând acceleraţia, stabilitatea în curbe, distanţa de frânare, dotările, etc. Şi cum, în ultima vreme, Opel s-a aflat în topuri privind calitatea şi siguranţa noilor modele, poate că nu-i totul pierdut! Mulţi dintre iubitorii acestei mărci speră la un nou început pentru maşina lor de suflet...