1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

OPINIE: A sosit momentul autocriticii

4 februarie 2011

Când a venit la putere, cu aproape trei decenii în urmă, preşedintele Egiptului, Hosni Mubarak a promis să limiteze puterea şefului statului şi să reintroducă normalitatea în ţară. Au fost promsiuni goale...

https://p.dw.com/p/QyD1
Imagine: AP

Hosni Mubarak şi-a consolidat neîntrerupt puterea cu mijloace totalitare şi cu sprijin occidental, sub pretext că se află în permanenţă în război latent cu islamiştii din ţara sa. Adversarii sistemului Mubarak au fost oprimaţi, torturaţi şi chiar ucişi în bătaie. Chiar şi alegerile prezidenţiale din 2005, prezentate occidentului drept libere şi democratice, nu au fost altceva decât o farsă.

Occidentul a trecut cu vederea ce se întâmplă în Egipt, susţinându-l pe Mubarak din motive geostrategice. A închis ochii faţă de îmbogăţirea pe căi ilicite a oamenilor regimului, simultan cu sărăcirea populaţiei. Dar, tocmai corupţia endemică a venit în sprijinul frăţiilor musulmane, care şi-au sporit popularitatea implicânmdu-se în proiecte sociale, pentru care nu mai existau bani de la bugetul căpuşat.

30 la sută din egipteni trăiesc la limita sărăciei. Aproximativ jumătate din cei peste 80 de milioane de egipteni trăiesc din mai puţin de doi dolari americani pe zi. Mai ales tineretul este marcat de lipsa de perspectivă, de lipsa locurilor de muncă. Un atare climat este deosebit de favorabil islamiştilor radicali, cotestatari ai dreptului la existenţă al statului evreu, cărora libertăţile civice nu le spun nimic.

Posturile tv, internetul şi celelalte forme moderne de comunicare au schimbat în ultimii ani mentalităţile şi aşteptările oamenilor. Rămâne de văzut dacă schimbarea va reuşi, sau dimpotrivă, Egiptul se va scufunda în haos şi violenţă.

America şi Europa nu şi-au făcut datoria, şi anume, aceea de a sprijini forţele schimbării şi nu s-au plasat din timp de partea poporului. Vestul nu-şi mai poate însă permite să-şi sacrifice proprile idealuri de libertate, pe altarrul intereselor geostrategice. Cine vorbeşte despre drepturile omului dar în acelaşi timp ajută decisiv un dictator să se menţină la putere, nu mai e demn de crezare nicăieri în lume. Şi procedînd astfel, întăreşte peste tot extremismul, fie acesta religios sau nu.

Autor: Daniel Scheschkewitz / IA
Redactor: Rodica Binder