Opinie: Sofismul din afişele PDL

Unul din reproşurile memorabile făcute de Vasile Blaga primului ministru Emil Boc, în cursul Convenţiei naţionale a fost că partidul nu mai face politică. A fost vorba cu siguranţă în primul rând de aspectul concret care-l însufleţeşte pe orice om politic, de după-amiezile şi serile de discuţii prelungite, de dezbaterile şi deliberările de la sediul partidului.

În al doilea rând a fost vorba de faptul că deciziile guvernamentale nu mai decurg din dezbaterile de partid, ci pică din cer, gata făcute. Cine conduce astăzi România? S-a întrebat de fapt Vasile Blaga. Iar răspunsul a fost că în nici un caz PDL. “Principala decizie pe care o luăm e să nu luăm nici o decizie”, a dezvăluit Vasile Blaga.

Partidul Democrat Liberal a fost redus la o masă de manevră aflată la dispoziţia unui grup restrâns de privilegiaţi cu acces la marile decizii. Acest lucru nu este însă în favoarea partidului. La ultimul congres, organizaţia a hotărât prin vot covârşitor să rămână o masă de manevră cu entuziasme stimulate artificial, agitând pancarte ca pe stadioane, scandând numele favoritului şi mai cu seamă refuzând orice dezbatere critică. Aşa cum s-a observat foarte bine, Convenţia naţională a fost reduscă la un simplu ritual de investire a puterii.

Dar reproşurile fostului sercretar general al partidului au reuşit să atingă un aspect mai general al politicii româneşti. PDL nu mai face politică, pentru că a devenit refractar la orice idee politică.

Singurul vorbitor care a invocat ideile la Convenţie a fost unul din partizanii moţiunii Blaga, Sorin Frunzăverde, care a adus în discuţie doctrina creştin-democrată, insistând asupra principiului politic al subsidiarităţii şi a descentralizării administrative. “Avem un buget la fel de centralizat ca pe vremea lui Văcăroiu”, a spus Frunzăverde, criticând prăpastia care s-a căscat între declaraţii şi fapte.

Faptul că guvernul Boc are aceeaşi practică administrativă ca guvernul Văcăroiu este o afirmaţie tare, care ar fi pretins mai multă atenţie.
Ar fi fost de aşteptat ca analiza să continuie şi să scoată la iveală că PDL nu doar ignoră o idee politică de bază a partidelor populare şi creştin-democrate (pe care o declină doar în colocviile cu oaspeţi occidentali), dar merge în sensul opus, al concentrării puterii. Centralizarea a început în partid, acolo unde organizaţiile locale au fost lipsite de informaţii vitale şi excluse de la orice dezbatere, continuând apoi cu administraţia la toate palierele sale.

În ciuda unor declaraţii sporadice de principii, partidul guvernamental continuă şi campania de recentralizare a administraţiei în Capitală. De mai multe săptămâni organizaţia condusă de Elena Udrea boicotează referendumul, recurgând în schimb la o campanie electorală încărcată de sofisme. Într-unul din afişele electorale ale democrat-liberalilor se spune că “Problemele oamenilor sunt generale, nu sectoriale", sugerându-se astfel, în chip ilicit, că preocupările particulare ale unui „sector” ar exprima o viziune îngustă şi incompletă. În realitate însă „localul”conţine toate datele completitudinii şi întreaga universalitate a umanului, iar creştin-democraţia este cu siguranţă, prima care să afirme acest lucru.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu