Opoziţia liberalilor seamănă mai mult cu o abţinere

Poziţia partidelor faţă de proiectul minier de la Roşia Montana rămâne pe mai departe confuză. Cel puţin în această privinţă compania RMGC are dreptate: nehotărârea şi versatilitatea politicii româneşti au avut un rol determinant în criza morală gravă în care se află proiectul. Dar nici măcar astăzi liderii politici nu au curajul de a tranşa această problemă. Dacă premierul Victor Ponta pare, pe zi ce trece, tot mai decis să susţină proiectul RMGC, aşa cum s-a văzut şi din declaraţiile sale de la Washington, liderul PNL, Crin Antonescu parcurge drumul invers, dar nu într-un mod ireversibil.

Caracteristica acestor poziţii rămâne neclaritatea. Marţi, Crin Antonescu a părut să adopte o poziţie categorică: punctul nostru de vedere este foarte clar: ”proiectul înaintat de Guvern pe Roşia Montană nu poate fi susţinut şi nu va fi susţinut”. Cu toate acestea preşedintele PNL nu a respins propriu-zis proiectul minier aşa cum îl cunoaşte deja toată lumea, ci proiectul de lege trimis de Guvern parlamentului. E o diferenţă. Liberalii au votat de altfel în comisia specială împotriva proiectului de lege, dar nu s-a înţeles foarte bine dacă PNL respinge exploatarea propriu-zisă sau doar modul în care a fost ea promovată.

Crin Antonescu a devenit mai critic faţă de proiectul minier după declanşarea manifestărilor de protest, dar a dat impresia că păstrează o atitudine pasivă şi neimplicată. Nu aprobă proiectul, dar nici nu luptă împotriva lui. De fapt am putea spune că poziţia sa aduce mai mult cu o abţinere decât cu un veritabil vot împotrivă.

În orice caz guvernul va trebui să găsească o majoritate ad-hoc dacă doreşte să treacă legea, ceea ce, teoretic, ar fi posibil. PSD şi-a amplificat prin racolări grupurile politice din Parlament şi împreună cu PDL şi cu alţi votanţi de circumstanţă ar putea obţine majoritatea necesară. S-ar crea ”o majoritate Roşia Montana” care riscă de pe acum să devină foarte impopulară, dar care şi-ar atinge scopul. Dacă guvernul nu va dori să rişte recurgând la susţinerea Opoziţiei, atunci se va vedea nevoit să retragă proiectul şi să-şi asume direct responsabilitatea politică.

Aşadar Crin Antonescu pare că intenţionează să oblige guvernul să iasă din ambiguitate, deşi nici poziţia sa nu este clară până la capăt. Roşia Montana nu îngăduie jumătăţi de măsură: fie eşti în favoarea proiectului, fie eşti împotriva lui în mod radical. E un subiect care polarizează puternic şi, de aceea, nu este suficient să spui că eşti împotrivă îngăduind apoi oponenţilor să evolueze nestingheriţi.

Nu se pot trage concluzii definitive. Este posibil ca liderul PNL Crin Antonescu să fi devenit un opozant autentic al proiectului RMGC, dar să recurgă la mijloace indirecte şi poate mai eficace, după cum este posibil ca el să caute doar o poziţie neutră care să-l ferească de fulgerele mâniei publice în preajma alegerilor prezidenţiale. Ambuiguitatea aceasta rămâne nerezolvată.