Opoziţia mizează pe votul negativ

PSD, PNL şi PC continuă discuţiile pentru formarea unei aliante electorale care să prezinte candidaţi comuni în alegerile din 2012. Crin Antonescu şi Victor Ponta par foarte optimişti: „Dacă ar fi după noi doi, spunea Victor Ponta, alianţa s-ar încheia foarte repede”.

Într-adevăr, capacitatea celor doi preşedinţi de partid de a cădea de acord este uimitoare, ţinând seama de precedentele politicii româneşti. Impresia certă este că cei doi lideri caută să-i pună pe conservatorii celor două grupări în faţa faptului împlinit. Ei poartă negocierile într-un ritm foarte alert ca să nu permită organizarea unor opoziţii atât în PSD cât şi în PNL.

De bună seamă destui notabili locali ar aveaa motive să se opună, mai ales când se vântură ideea reprezentării egale a celor două grupări.

Capacitatea surprinzătoare a liberalilor şi social-democraţilor de a negocia o candidatură comună, sub aceleaşi însemne electorale, nu poate fi explicată decât prin teama celor două grupări de reacţia şi stratagemele preşedintelui Traian Băsescu.

Chiar dacă a scăzut în clasamentul încrederii publice şi nu mai poate juca cu acelaşi aplomb cartea referendară, preşedintele a păstrat pârghiile puterii şi o bună parte din posibilităţile de manevră politică.

Cu siguranţă o contribuţie indirectă, dar decisivă la această alianţă o are preşedintele Traian Băsescu. Adrian Năstase, de exemplu, spunea că, mai înainte de a fi pentru ceva, o alianţă ar trebui să fie împotriva a ceva. Iar liberalii au spus-o şi ei de multe ori în diferite feluri încă din toamna lui 2009.

Se pare că întrucâtva istoria se repetă. Traian Băsescu a câştigat alegerile din 2004 nu atât graţie adeziunilor pe care le-a suscitat, cât voturilor împotriva lui Adrian Năstase. Este tristă incapacitatea societăţii româneşti de a se coaliza în favoarea unui proiect afirmativ şi este ironic că votul negativ a fost justificat pe larg tocmai de cei mai loiali partizani ai preşedintelui Traian Băsescu.

Alegătorii cu atitudine teoretică, stânjeniţi iniţial de votul acordat lui Traian Băsescu, au pledat în favoarea votului negativ, considerând că este cea mai bună variantă într-un spaţiu politic caracterizat cu precădere de confuzie etică. A vota împotriva răului cel mai mare ar fi singura cale raţională de a te orienta într-o lume cu contururi morale estompate.

Argumentul a fost mobilizat în perioada administraţiei Băsescu şi împotriva absenteiştilor care, prin dezimplicarea lor, ar favoriza proliferarea răului în societate. Ceea ce nu au remarcat însă ideologii votului „împotriva răului” este că, odată ridicat la rang de metodă, el favorizează un discurs public axat exclusiv pe demonizarea adversarului.

Astăzi ideea şi strategia votului negativ au fost preluate tacit de opozanţii care construiesc, fireşte, o alianţă împotriva preşedintelui.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ioachim Alexandru