1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Opoziţia siriană este scindată

Kersten Knipp / ia17 mai 2012

La putere se menţine cel care ştie să-şi aţâţe adversarii între ei. Dictonul latin divide et impera a fost cu succes aplicat de Assad vreme de mai bine de trei decenii.

https://p.dw.com/p/14x0i
Demonstraţie în Siria Mai 2012Imagine: REUTERS

Iniţial, el s-a sprijinit dee comunitatea sa religioasă, cea a alawiţilor, pentru a le subjuga pe celelalte grupuri etnice şi religioase din Siria. Apoi, când baza aceea de putere s-a dovedit prea fragilă, el a chemat în tabăra puterii şi părţi ale elitei sunite şi creştine. În anturajul dictatorului, cu toţii au făcut afaceri foarte profitabile. Dictatorul s-a putut baza pe loyalitatea partenerilor, fiindcă bogăţia le tăia orice înclinaţie spre dizidenţă.

Sistemul a fost preluat cu succes şi de moştenitorul Bashar el Assad. În contextul tulburărilor cu care ţara se confruntă în prezent, trupele guvernamentale combat cu toată asprimea mişcarea de opoziţie. Sarcina nu le este grea fiindcă în vreme ce puterea este unită, opoziţia este divizată. În rândul opoziţiei, consens nu există decât asupra nevoii de alungare de la putere a clanului Assad.

Diversele grupări de opoziţie din Siria nu au reuşit să cadă de acord asupra celor trei chestiuni fundamentale, explică Huda Zein, profesor la Centrul pentru Studii privind Orientul Apropiat şi Mijlociu al Universităţii Marburg. Prima dintre acestea se referă la o intervenţie militară. În vreme ce Consiliul Naţional Sirian (SNC) care activează în străinătate aprobă o intervenţie, Comitetul Naţional de Coordonare pentru o Schimbare Democratică (NCC), activ în ţară, respinge această variantă. În vreme ce unii văd în această opţiune metoda de a pune rapid capăt violenţelor din ţară, ceilalţi se tem că, dimpotrivă, violenţele vor lua amploare într-un atare caz. La fel de controversată este şi chestiunea înarmării "Armatei Libere Siriene" de opoziţie. Apoi, cele două grupări de opoziţie urmăresc strategii diferite în privinţa raporturilor cu regimul Assad. SNC refuză dialogul cu puterea, pe când NCC consideră că acesta este indispensabil. SNC este conservator fiindcă este format mai ales din membri ai Frăţiilor Musulmane, în vreme ce NCC este alcătuit preponderent din grupări liberale de stânga, adepte ale statului secular.

"Ambele grupări s-au îndepărtat de poporul sirian", consideră jurnalista şi activista pentru drepturile omului Rula Asad. "Oamenii care trăiesc şi lucrează în Siria nu se mai văd reprezentaţi de cele două grupări, fiindcă acestea mai mult comentează ce se întâmplă, în loc să se implice direct. SNC este teleghidat din străinătate, NCC măcar parţial tot de acolo." Huda Zein este de aceeaşi părere, adăugând că "populaţia siriană are impresia că nu este sprijinită nici de comunitatea internaţională, nici de opoziţie, că este lăsată singură în faţa brutalităţii regimului".

Hafez el Assad a avut timp mai bine de 30 de ani pentru a învrăjbi populaţia. Diferenţele ideologice slăbesc opoziţia şi întăresc puterea.