De ce se baricadează Ungaria?

În toamna fiecărui an, premierul Viktor Orban profită de reuniunea elitei conservatoare organizată la Kötcse (aşa-numitul "picnic popular de la Kötcse") pentru a ţine un discurs. Anul acesta Orban a vorbit cu mult patos despre refugiaţi, desigur.

Europa e bogată, dar slabă. "Cea mai periculoasă combinaţie", consideră Orban. "Trăncăneala liberală" a generat o profundă criză de identitate pe continent. Europa şi naţiunile sale ar trebui să-şi apere structura etnică şi culturală. În orice caz, Ungaria o va face. Ţara nu-şi doreşte schimbări artificiale şi accelerate prin migraţia musulmană. Mult mai necesară ar fi educarea tinerei generaţii în spiritul "patriotismului şi naţionalismului cotidian" - cum ar fi achiziţionarea cu prioritate a produselor autohtone sau evitarea, în vorbirea curentă, a cuvintelor şi expresiilor importate din alte limbi.

Viktor Orban nu este singurul politician din estul Europei care gândeşte astfel. Dar e singurul care o spune deschis şi vehement. Iar cetăţenii ţării îl încurajează. Conform sondajelor, mulţi unguri împărtăşesc poziţia premierului. Totuşi, de unde atâta vehemenţă într-o perioadă în care, în cealaltă parte a continentului, se vorbeşte despre mai multă deschidere, nu despre baricadare?

Propagandă şi resentimente

Aparent este vorba despre politica internă a ţării. Apropiaţii la conducere ai premierului au exploatat tema refugiaţilor pentru a spori popularitatea acum scăzută a partidului de guvernământ Fidesz. Cu succes! Haosul cu refugiaţii din Ungaria ultimelor săptămâni, provocat în mare parte chiar de către guvern şi măsurile aplicate, l-au propulsat din nou pe Orban în fruntea celor mai apreciaţi oameni politici ai ţării.

Observatorii menţionează că succesul la public al naţionalismului vehement al premierului şi pledoaria sa în favoarea păstrării omogenităţii au un fundament complex. "La fel ca restul statelor din Europa Centrală şi Ungaria a experimentat în istoria sa dubla morală a democraţiei occidentale şi tratamentul aplicat ţărilor de mâna a doua", explică politologul conservator Ágoston Mráz, care ţine să amintească şi Tratatul de pace de la Trianon (1920).

După Primul Război Mondial, în urma deciziei puterilor aliate învingătoare, Ungaria a cedat două treimi din teritoriu ţărilor învecinate. "Senzaţia că marile puteri ştirbesc suveranitatea ţărilor central-europene sau cel puţin sunt capabile s-o facă este încă foarte puternică."

Confruntarea cu trecutul

Unii intelectuali, ca istoricul polonez Jan T. Gross, sunt de părere că atitudinea faţă de refugiaţi a anumitor ţări ca Ungaria sau Polonia este puternic marcată de lipsa confruntării acestor state cu trecutul fascist. "Numai în condiţiile în care o vor face oamenii vor înţelege că este de datoria lor să-i salveze pe cei care fug de un destin crud", scria recent Gross într-un comentariu postat pe pagina online "Project Syndicate 2015".

Ungaria nu s-a confruntat nici cu contribuţia sa la Holocaust. Dimpotrivă, orice tentativă în acest sens a fost sistematic suprimată. În afară ţara a propagat internaţionalismul şi prietenia între popoare, dar după decenii întregi de politică izolaţionistă în sânul societăţii au încolţit multe resentimente. Ca multe alte ţări est-europene şi Ungaria a absorbit, uneori chiar cu generizotate, imigranţi comunişti. Însă prea mult contact al acestora cu populaţia autohtonă n-a fost dorit.

Concurenţă pe piaţa muncii?

Fostul activist anti-comunist şi filosof de stânga G. M.Tamás - astăzi unul dintre mentorii noii Stângi în Europa de Est - pune pe seama altor motive poziţia Ungariei şi a mai multor state din estul Europei în criza refugiaţilor: "Ţările est-europene n-ar putea supravieţui dacă propriul lor surplus de forţă de muncă n-ar emigra în occident".

În ultimii patru ani aproximativ 650.000 de oameni au părăsit Ungaria pentru a munci peste hotare. "Este în interesul vital al ţărilor ca Ungaria să-i împiedice pe refugiaţi. Noi concurăm cu refugiaţii pentru resursele occidentale, ţinând seama de faptul că economiile est-europene sunt o glumă amară", afirmă Tamás.

O concurenţă pe care premierul Viktor Orban a descris-o în următorii termeni în discursul său de la Kötcse: "Refugiaţii nu caută protecţie în faţa vreunei ameninţări sau a morţii, ci caută un trai mai bun. Vor să aibă şi ei viaţa pe care o avem noi."