Ordoliberalismul provoacă panică în PDL

Ordoliberalismul este o noţiune politico-economică tipic germană şi exprimă o formă de liberalism care conferă statului rolul de a asigura condiţiile unei libere concurenţe. Ordoliberalismul german se opune atât hedonismului şi individualismului liberal cât şi marxismului. Cu alte cuvinte e vorba de un liberalism sceptic cât priveşte mâna invizibilă a lui Adam Smith şi care crede în rolul etic al statului.

În România noţiunea e puţin cunoscută, dar ea a devenit subiect de dezbatere graţie influenţei exercitate de fundaţia politică Konrad Adenauer, care a contribuit în bună măsură la toate manifestările organizate de Institutul de Studii Populare.

De altfel fundaţiile politice germane, Konrad Adenauer şi Hanns Seidel, în spaţiul dreptei politice şi fundaţia Fredrich Ebert, din zona stângii social-democrate au reuşit să dinamizeze în ultimul timp dezbaterea intelectuală pe teme de doctrine politice. Exact ce lipsea în România, deşi dezbaterile sunt adesea capricioase şi urmează un curs imprevizibil. Aşa cum s-a întâmplat şi acum când, după întrunirea de marţi de la ISP dedicată ordoliberalismului, deputatul PDL Cezar Preda a formulat un protest surprinzător ca ton şi ca sens.

„Este inadmisibil şi inacceptabil – a spus Cezar Preda – ca domnul Valeriu Stoica să ducă PDL într-o zonă complet străină de doctrina populară, să-l cheme pe şeful partidului să-i gireze o întâlnire bazată pe doctrina ordoliberală, care propagă desfiinţarea salariului minim şi a pensiilor de stat.”

Deputatul democrat-liberal a dus protestul şi mai departe cerându-i lui Valeriu Stoica, preşedintele ISP, „să se ducă la toate televiziunile din România şi la toată presa să explice domnia sa ce a fost acolo, pentru că nu suntem noi obligaţi să facem un lucru de care n-am auzit şi nici nu e în programul nostru”.

Protestul e elocvent. Militanţii PDL sunt surprinşi de dezbaterile de la ISP. Ei se înşeală însă şi au dreptate în acelaşi timp. Ei au dreptate deoarece propunerile fie şi teoretice privitoare la privatizarea sistemului medical şi la desfiinţarea sistemului de pensii de stat aşează partidul într-o lumină proastă în ochii electoratului românesc fie el de stânga fie el de dreapta. Este nefiresc să avansezi idei atât de îndrăzneţe într-o societate dominată de seniorii pensionari care au şi aşa motive să pună la îndoială siguranţa pensiilor pe care le primesc. Cu greu a fost acceptat sistemul privat de pensii obligatorii care preiau doar o parte din contribuţii, iar după declanşarea crizei economice şi culpabilizarea generală a băncilor şi activităţilor speculative să perseverezi în ideea pensiilor capitalizate privat este cel puţin o lipsă de tact. Societatea funcţionează în primul rând după criteriul siguranţei şi abia apoi după cel al eficienţei economice, aşa cum a demonstrat elocvent guvernul conservator al Ungariei care, în plină criză, a renunţat la sistemul de pensii private reetatizând întregul sistem.

Ce este ordoliberalismul?

Dar Cezar Preda se înşeală atunci când incriminează ordoliberalismul. Dimpotrivă această doctrină spre deosebire de liberalismul de tip american este mult mai atentă la securitatea socială, conferind statului un rol regulator al proceselor economice. În fapt ordoliberalismul este doar referinţa intelectuală, modelul pur aşa zicând la care s-au raportat politicile germane postbelice şi care s-au dovedit de succes. În esenţă ordoliberalismul caută să instituie o ordine economică şi socială care să nu ignore criteriul moral a ceea ce este just. Unul dintre autorii importanţi ai curentului ordoliberal, economistul Wilhelm Röpke, scria că “economia de piaţă este o condiţie necesară, dar nu şi suficientă a unei societăţi libere, juste şi bine aşezate (ordonate)”. Iar un alt autor de referinţă, Alexander Rüstow, scria şi mai apăsat că “există infinit de multe lucruri mai importante decât economia, aşa cum ar fi familia, comunitatea, spiritualitatea, etica, estetica, cultura, pe scurt omul”. “Economia, continua el nu este decât fundamentul material, menit să slujească unor scopuri mai înalte”.

Aceasta este în linii mari ambianţa intelectuală a ordoliberalismului care nu ar trebui să provoace frisoane nimănui, fie de stânga, fie de dreapta.

Dezbaterea organizată marţi la ISP a pus însă în circulaţie cu multă vreme înainte un document interesant în 32 de pagini, subintitulat “Schiţa unui proiect de reformă a societăţii româneşti” şi care propune într-adevăr privatizarea sistemelor de pensii şi a asistenţei medicale. Dar proiectul este mult mai amplu şi aşezându-se explicit în sfera ordoliberalismului german caută să elaboreze propuneri proprii pentru rezolvarea unor dificultăţi specific româneşti. Programul acesta poate fi supus discuţiilor (şi contestaţiilor) aşa cum a şi intenţionat de altfel ISP, dar ordoliberalismul rămâne un cadru intelectual suficient de încăpător încât nici un democrat liberal, bunăoară, să nu se simtă încorsetat.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Medana Weident