Organizaţiile umanitare jubilează

Interzicerea minelor terestre s-a dovedit a fi o istorie de succes. Peste 150 de ţări ale lumii au semnat la Ottawa, în Canada convenţia în acest domeniu. La 3 decembrie i-a urmat altă armă considerată de mulţi a fi de o cruzime ieşită din comun. E vorba de bombele cu fragmentaţie, care constituie obiectul conferinţei din capitala norvegiană Oslo.

Negocierile n-au durat decât doi ani. Semnarea, miercuri, 3 decembrie, la Oslo, a tratatului privind interzicerea producţiei şi depozitării bombelor cu fragmentaţie, sau, după cum li se mai spune cu dispersie, satisface o puternică revendicare a unor organizaţii umanitare. Uli Anken, de la organizaţia internaţională pentru handicapaţi, Handicap International a contribuit la definitivarea tratatului. Ca şi colegii săi de la alte organizaţii neguvernamentale, Anken e elogiat acordul, afirmând că e vorba „de un nou succes major al Comunităţii Internaţionale, datorat principiilor umanitare”. Potrivit lui, „s-a scos în afara legii o întreagă categorie de arme din pricina efectelor lor pernicioase, pe termen lung”.

Bombele cu fragmentaţie se pot arunca din avion ori fi lansate de artilerie. Din explozive se desprind până la o mie de submuniţii, respectiv de bombe de dimensiuni mai reduse. Lipsa de precizie a acestor arme afectează frecvent populaţia civilă din zona de conflict. Extrem de problematic e numărul mare de bombe care nu explodează imediat. Ceea ce-i pune în mare pericol pe civilii refugiaţi, care, după un război, revin la casele lor.

Circa 13.000 de victime civile ale unor astfel de bombe cu dispersie au fost înregistrate pe plan internaţional. Experţii apreciază că numărul lor real s-ar ridica la circa 100.000. Tratatul de la Oslo obligă ţările semnatare nu doar să renunţe la aceste arme, ci şi să se ocupe de victimele lor.

După cel de-al doilea război mondial s-au numărat circa 25 de conflicte armate diverse în care s-au utilizat aceste arme. Forţele militare au recurs de pildă la bombe cu fragmentaţie în Afganistan, Irak, Laos, Vietnam, în Cecenia în războiul din Liban, precum şi în cel din Georgia, din vara acestui an.

O serie de state, precum Rusia, China şi SUA au refuzat să adere la Tratatul de la Oslo, dar, potrivit organizaţiilor umanitare, s-a creat o puternică presiune internaţională şi asupra puterilor care refuză să abandoneze aceste arme. In consecinţă, Rusia a încercat să ascundă utilizarea bombelor cu fragmentaţie în timpul invaziei în Georgia.

Câteva zeci de state continuă să dispună de bombe cu dispersie. Aproape 30 de ţări, între care şi Germania, le-au mai produs în cursul acestui an. Republica Federală şi-a manifestat însă intenţia de a semna tratatul de la Oslo.