Oriana Fallaci s-a stins din viaţă

„Când am stat pentru prima oară în faţa unei maşini de scris, m-am îndrăgostit de literele care cădeau asemenea unor stropi de ploaie pe foaie şi se transformau în ceva solid şi puternic ,” – astfel descria Oriana Fallaci la doar 16 ani începutul unei pasiuni care avea să-i marcheze întreaga viaţă. Autoarea născută în 1930 la Florenţa s-a alăturat timpuriu mişcării de rezistenţă antifascistă din Italia împreună cu tatăl ei, un liberal convins. După sfârşitul războiului şi-a început cariera de jurnalistă, devenind celebră prin reportajele de război din timpul conflictului militar din Vietnam, publicate în forma unui jurnal şi sub titlul „Noi, îngeri şi demoni” în 1969. Caracterizată pe bună dreptate de cotidianul Los Angeles Times drept „ziarista căreia nu i se poate refuza un interviu”, Oriana Fallaci a realizat interviuri cu personalităţi de rang mondial, de la cancelarul german Willy Brandt până la secretarul de stat american Henry Kissinger sau împăratul Etiopiei Haile Selassie.

Materialele realizate de Fallaci au fost publicate de prestigioase ziare internaţionale precum „New York Times”, cotidianul „Times” din Londra sau revista „Life”. Jurnalista s-a remarcat de asemenea prin reportajele realizate în Orientul Apropiat în timpul războiului din Golf din 1991.

Oriana Fallaci şi-a petrecut ultimii ani la New York, unde a devenit în 2001 martora atentatelor de la 11 septembrie. Şocul generat de actele teroriste care au zguduit lumea a dat naştere volumului „Furia şi mândria”, publicat în anul atentatelor. Teza centrală a acestei colecţii de eseuri este cea a vinovăţiei occidentului în problema terorismului islamist, datorată atitudinii prea liberale şi conciliante faţă de creşterea pericolului islamizării. În 2004, autoarea de origine italiană a generat dezbateri aprinse în jurul volumului „Puterea raţiunii”, o carte care pledează pentru superioriatea civilizaţiei occidentale, explicată prin primatul raţiunii şi al tradiţiei iluministe. Potrivit jurnalistei, occidentul are capacitatea de a face faţă pericolului islamismului radical prin aceste atribute iluministe, în ciuda factorului demografic care prevede creşterea tot mai mare a populaţiei musulmane în Europa. Controversata carte a stârnit critici dure din partea intelectualilor socialişti, iar jurnalista a primit numeroase scrisori de ameninţare din partea unor organizaţii musulmane.

Pe 27 august 2005, curajoasa jurnalistă a fost primită de Papa Benedict al XVI-lea, fiind primul cetăţean italian căruia suveranul pontif i-a acordat onoarea unei audienţe particulare.

În noaptea de 15 septembrie, publicista care suferea de cancer de mai mulţi ani, s-a stins din viaţă la Florenţa, lăsând în urmă o operă vastă şi refuzul demn de a accepta orice compromis.