Orientul Apropiat dupa era Arafat

Ce se va întâmpla în Orientul Apropiat după moartea lui Yasser Arafat? Va fi succesiunea reglementată prin alegeri democratice sau forţele radicale vor dobândi supremaţia? Îi conferă cumva decesul lui Arafat preşedintelui Bush poate chiar şansa unei noi iniţiative de redemarare a procesului de pace în regiune? Întrebări care preocupă intens opinia publică israeliană, de altfel nu foarte optimistă în ce priveşte evoluţia situaţiei din zonă, după cum arată un studiu actual dat publicităţii de Institutul demoscopic al Universităţii din Tel Aviv.

Majoritate israelienilor este foarte sceptică asupra încheierii unui acord de pace cu o nouă conducere palestiniană după sfârşitul erei Arafat. Potrivit aşa numitului "indice de pace", publicat lunar de Instiutul demoscopic din Tel Aviv, 58% din cetăţenii evrei şi 52% din cei arabi ai statului Israel, nu cred că se va ajunge la negocieri serioase de pace nici după un nou început la Ramallah.

Două treimi din toţi israelienii sunt convinşi că în fundul sufletului lor, palestinienii nu acceptă existenţa statului lor, pe care, dacă ar putea l-ar distruge, reiese din studiul publicat ieri, în cotidianul "Haaretz".

Numai 13% din israelieni sunt convinşi de contrariul. Şi nu este de mirare că rolul istoric şi politic al lui Arafat este considerat de majoritatea israelienilor drept deosebit de negativ. Pentru circa 80% din cei chestionaţi, Arafat este un terorist. Numai 5% îl consideră un om de stat. De ce? Fiindcă majoritatea este convinsă de faptul că în timpul cât a exercitat conducerea politică asupra teritoriilor palestiniene, Arafat a deţinut controlul efectiv şi, sau îndeosebi, asupra grupărilor extremiste militante. Ceea ce îl face răspunzător şi pentru atentatele asupra civililor comise în Israel.

În funcţie de apartenenţa politică, diferenţele de opinie sunt evidente. În tabăra ultraconservatoare şi naţionalistă, ca de pildă în rândul adepţilor partidului de guvernământ Likud, Arafat este considerat drept întruchipare a răului. În tabăra liberală şi social-democrată, ca de pildă în rândul membrilor Partidului Muncii, numai 50% din cei chestionaţi îl consideră pe Arafat un terorist. Retrospectiv, majoritatea israelienilor estimează însă drept o eroare faptul că în contextul Acordului de pace de la Oslo şi a vremurilor pline de speranţă de atunci, lui Arafat i s-a permis să revină în 1994 în Gaza din exilul său tunisian.

Guvernul Sharon dă dovadă în prezent, în dificila fază a schimbului de putere către o conducere interimară, de o strictă reţinere. Orice opinie israeliană pronunţată în favoarea vreunui om politic palestinian, ca de pildă a primului ministru Ahmed Korei sau a predecesorului său Mahmud Abbas, l-ar descredita profund în propriile rânduri. Cifrele publicate de Institutul demoscopic al Universităţii din Tel Aviv, arată că majoritatea israelienilor nu este convinsă de faptul că după Arafat, procesul de pace va redemara, aşa cum se bănuieşte în unele capitale europene şi la Washington.