Orori dulci şi amare

E vorba de „Travesti”, o carte publicată în 1994 şi tradusă mai nou, în germană de scriitorul Ernest Wichner, o tălmăcire, pe care autorul cronicii, Andreas Breitenstein, o califică drept „formidabilă”.

În genere opiniile cronicarului nu fac economie de superlative. Pe autorul trilogiei Orbitor cronicarul îl vede cot la cot cu supergreii literaturii moderne şi contemporane, cu prozatori şi poeţi de felul unui Kafka, Borges, Proust şi Baudelaire. De care l-ar lega „monstruozitatea rafinată, exactitatea fantasmagorică şi sufletul romantic”.

În "furoarea sa artistică şi în forţa limbajului său" Travesti ar fi, potrivit notelor publicate de ziarul elveţian „o capodoperă timpurie a lui Cărtărescu” anunţând clar şi explicit „opus magnum”, marea sa operă de mai târziu.

O oroare net mai puţin dulce decât cea marcând adolescenţa unui hermafrodit răzbate din articolele consacrate dictatorilor acestei lumi. Doi foşti şi poate viitori tirani fac în continuare, sau din nou, titluri de-o şchioapă în presa apuseană. E vorba de Baby Doc Duvalier, fostul satrap haitian, proaspăt repatriat în ţara torturată de el şi de tatăl său nu mai puţin sângeros, Papadoc, ţară din care, spre fericirea foştilor săi supuşi, clanul Duvalier a fost alungat acum un sfert de veac.

Frankfurter Allgemeine Zeitung ni-l înfăţişează pe Baby Doc copil, cu pistol şi costum de cowboy, aşa cum l-a eternizat o fotografie făcută în 1961, la Port-au-Prince. Mai nou, Baby Doc „afirmă că ar vrea să-şi ajute compatrioţii". În "gura lui, această declaraţie sună ca o ameninţare", e de părere ziarul berlinez Die Welt.

Pe de altă parte, de ajutat ar putea să ajute, crede Frankfurter Allgemeine Zeitung. Fiindcă "indivizii ca el par să aibă bani destui”, scrie ziarul amintind de sutele de milioane de dolari scoşi în străinătate până în 1986, anul în care pe-atunci tânărul dictator s-a văzut nevoit să fugă din ţară.

Alte ziare se ocupă de tonele de aur scoase din Tunisia recent emigratului dictator Ben Ali. Die Welt de la Berlin semnalează că, pentru prima dată în istorie, opoziţia tunisiană îşi regăseşte în guvernul interimar câţiva reprezentanţi.

Unii editorialişti se întreabă în ce măsură se va destabiliza nu doar Magrebul, ci întreaga lume arabă. Frankfurter Allgemeine Zeitung nu crede că debarcarea lui Ben Ali va declanşa „în mod nemijlocit un efect al dominoului.

În monarhiile din peninsula arabică oamenii îşi acceptă regimurile”, scrie ziarul, dar scânteia protestelor ar putea aprinde alte ţări magrebine, în special Algeria şi Egiptul, precum şi Iranul, ţară în care mişcarea pentru democraţie, înăbuşită în 2009 , abia aşteaptă un nou impuls. „Presiunea din cazan a crescut perceptibil, Tunisia fiind prima ţară în care a explodat”.

Şi pentru că tot veni vorba despre dictatori. Cel chinez îl vizitează pe preşedintele american. Prin intermediul unei poze înfăţişându-l pe Obama încovoiat în faţa unui Hu Jintao care, drept ca bradul, degajă un aer de stăpân al lumii, Süddeutsche Zeitung stabileşte clar raportul dintre tiranul de la Beijing şi preşedintele american. Legenda ne informează că unul din protagoniştii acestei întâlniri e creditorul celuilalt, Obama fiind datornicul. În raporturile bilaterale ar domni echilibrul fricii, mai aflăm din acelaşi ziar münchenez.

Reiese că dictaturile au parte de zile faste, în timp ce democraţiile de tip apusean se cam resimt.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Ioachim Alexandru