OSCE între fronturi

De mai bine de un an, conflictul din estul Ucrainei se află în centrul atenţiei la nivel mondial. Sute de jurnalişti relatează luptele care au loc în regiune şi prezintă soarta nefericită a oamenilor care rămân pe drumuri, într-o ţară aflată în criză politică şi economică. Numeroase sunt şi speculaţiile privind implicarea Rusiei în tumultul ucrainean. Presa rusă, ucraineană şi cea internaţională livrează publicului propria versiune a evenimentelor.

La faţa locului se află însă o singură "instanţă" care poate pretinde că este neutră: Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, OSCE. Cei aproximativ 400 de observatori sunt familiarizaţi cu ambele tabere beligerante. Un avantaj major pe care îl au doar puţini jurnalişti din zonă. Tocmai de aceea, aşteptările comunităţii internaţionale de la rapoartele întocmite de observatorii OSCE sunt pe măsură.

Deschis, modern, temperat

În cadrul unui workshop organizat la Bonn, în cadrul Global Media Forum, reprezentanţi ai OSCE au explicat în ce constă dificultatea activităţii lor. Cum ar trebui să acţioneze organizaţii precum OSCE în era fluxului informaţional nonstop, astfel încât profilul lor să nu devină caduc, iar activitatea neinteresantă?

"Nu ratăm nicio oportunitate de a vorbi public, deschis, despre munca noastră. Suntem, într-adevăr, deschişi şi dorim să ne consolidăm credibilitatea", a subliniat adjunctul misiunii de observare a OSCE din Ucraina, Alexander Hug.

Chiar dacă misiunea de observare este din ce în ce mai prezentă pe reţelele de socializare, activitatea pe Twitter a jurnaliştilor locali continuă să prindă mult mai bine la public decât informaţiile livrate de organizaţie.

În vreme ce aceştia din urmă par convinşi de prezenţa militară rusească din estul Ucrainei, ipoteză în sprijinul căreia aduc dovezi colectate minuţios, OSCE încă nu poate spune cu certitudine dacă există sau nu trupe ruseşti în zonă. Alexander Hug explică însă că mandatul OSCE nu îi permite să emită verdicte: "Noi raportăm despre tot ceea ce vedem cu ochii noştri. Persoane în uniforme militare ruseşti, care poartă însemnele armatei ruse şi folosesc anumite sisteme de armament pe care le putem clasifica şi descrie ca atare. După parcurgerea acestor rapoarte, concluziile aparţin jurnaliştilor şi politicienilor", a declarat Hug.

Şi Paul Picard, observator OSCE la un punct de trecere a graniţei aflat în regiunea Doneţk, aprig disputată, recunoaşte că este deseori întrebat în legătură cu existenţa trupelor ruseşti în Ucraina. "Noi transmitem ceea ce vedem. Deseori, observăm cum oameni în uniforme trec graniţa. O dată am văzut chiar şi o ambulanţă a armatei ruse, care a trecut graniţa pentru a lua un rănit", povesteşte Picard. Acesta precizează însă că observatorii OSCE controlează doar două puncte de trecere a frontierei între Ucraina şi Rusia, de-a lungul unei fâşii de 400 de km, care nu se află sub controlul trupelor ucrainene. O extindere a mandatului OSCE, astfel încât să poată fi monitorizate şi alte puncte de trecere, este respinsă de Rusia.

"Ne lovim deseori de manipularea propriilor noastre declaraţii de către presa rusească. Ei spun că noi nu am fi observat trupe ruseşti la graniţă. Da, însă acest lucru nu este valabil decât în cazul a două puncte de trecere a frontierei. Nu ştim ce se întâmplă la celelalte", spune Picard.

Colegul său vienez, Frane Maroevic, consultant al responsabilului de relaţia cu presa în cadrul OSCE, vorbeşte despre un "război de propagandă" în estul Ucrainei, căruia organizaţia pe care o reprezintă încearcă să îi facă faţă. "Propaganda ucide. În acest război este stimulată ura între ucraineni şi ruşi", spune Maroevic. Observatorii OSCE descoperă, nu de puţine ori, că unele ştiri se bazează pe neadevăruri. "De pildă, televiziunea de stat din Rusia a vorbit despre o fetiţă ucisă în Doneţk, dar care nu a existat niciodată", spune reprezentantul OSCE. Propaganda, spune acesta, nu poate fi însă contracarată decât cu adevăr, nu prin utilizarea contra-propagandei.

Observatorii OSCE vor fi dotaţi cu aparate de filmat, astfel încât înregistrările să fie ulterior prezentate pe Internet. Organizaţia spune că în felul acesta, oamenii îşi pot clădi singuri o părere despre ceea ce se întâmplă în estul Ucrainei.