OSCE, de partea separatiştilor transnistreni

Oficial, Chişinãul nu a formulat nici o reacţie, însã liderii principalelor forţe politice s-au declarat dezamãgiţi de modul în care OSCE a înţeles sã ajute la soluţionarea acestui conflict. Şi asta pentru cã declaraţia oficialului european sfideazã în mod deschis cele douã apeluri lansate cu douã sãptãmâni în urmã de cãtre Parlamentul moldovean în care OSCE, UE, SUA, Rusia, Ucraina şi România sunt chemate sã contribuie la soluţionarea diferendului transnistrean, reieşind strict din prevederile constituţionale ale Republicii Moldova. Dar sã nu uitãm cã tot OSCE a fost cea care a încercat sã convingã anul trecut Chişinãul de faptul cã aşa-numitul „Memorandum Kozak” de pretinsã federalizare a Republicii Moldova, dupã un scenariu sutã la sutã rusesc, ar fi în mãsurã sã punã capãt diferendului moldo-rus din Transnistria. Ce înseamnã, însã, alegeri în Transnistria pe baza pretinsei legislaţii transnistrene şi cui i-ar conveni acestea? Cel mai controversat aspect este cã aşa-zisa Constituţie transnistreanã şi codul electoral elaborat de actualul regim de la Tiraspol le permite cetãţenilor strãini sã participe la alegeri, iar Chişinãul considerã acest lucru inacceptabil.

În mod suspect, şi în aceastã privinţã, poziţia oficialului OSCE coincide şi avantajeazã actuala administraţie pro-rusã de la Tiraspol. Kimmo Kiljunen a declarat cã la alegerile din regiunea transnistreanã, care urmeazã sã se desfãşoare sub patronaj internaţional în decembrie 2005, trebuie sã participe şi cetãţenii strãini din regiunea separatistã, declaraţie care din nou contravine celor douã apeluri lansate de Legislativul moldovean cu douã sãptãmâni în urmã. Întrebat ce şanse sunt ca alegerile sã înlãture regimul lui Igor Smirnov de la putere în Transnistria, parlamentarul finlandez a rãspuns: „un astfel de scrutin va legitima orice forţe politice implicate în alegeri”. Iatã, deci, încã o declaraţie alarmantã a oficialului OSCE care contureazã caracterul dubios al planului ucrainean.

Analistul politic internaţional Vladimir Socor este de pãrere cã planul propus de Victor Iuşcenco pentru soluţionarea crizei transnistrene este unul neprofesionist şi care ştirbeşte imaginea pro-europeanã a conducerii Ucrainei: „Este un plan foarte prost pentru Republica Moldova, foarte neprofesionist din punctul de vedere al autoritãţilor ucrainene care l-au întocmit şi un plan care ştirbeşte imaginea conducerii ucrainene de grupare democraticã şi proeuropeanã. În acelaşi timp, Republica Moldova nu poate şi nu trebuie sã respingã acest plan într-un mod confruntaţional sau polemic. Nu avem nevoie de aşa ceva. Avem nevoie de o Ucrainã prietenã. Ucraina nu are suficiente forţe sã preia controlul asupra Transnistriei. Ea poate sã facã acest lucru numai pe umerii Rusiei. Din acest motiv, planul ucrainean prevede cã Ucraina şi Rusia vor lua toate deciziile, inclusiv „vor garanta” şi „vor arbitra” reglementarea politicã, chiar şi într-o Moldovã reîntregitã. Conform planului lui Poroşenco ar urma sã fie garanţii sistemului politic al Republicii Moldova, sã supravegheze funcţionarea instituţiilor politice din Moldova reîntregitã şi sã arbitreze, acesta e cuvântul, orice divergenţã dintre Chişinãu şi Tiraspol. De asemenea - sã interpreteze prevederile reglementãrii politice. Orice divergenţe de interpretare ar apãrea, ele ar urma sã fie arbitrate de cãtre Rusia, Ucraina şi OSCE. Un asemenea sistem de garanţii şi de arbitraj nu existã nicãieri în Europa. Vrem ca UE sã-şi spunã cuvântul de ceea ce se întâmplã în Moldova.”

Reporter: Cum explicaţi atunci pasivitatea de care dã dovadã UE în aceastã problemã?

“UE nu are o politicã fie cât de cât coerentã. Din cauzã de miopie politicã, din cauzã cã unele guverne, mai ales cele trei mari guverne sunt principalele vinovate - Guvernul francez, german şi italian. Aceste trei mari guverne împiedicã UE sã ducã o politicã în primul rând care sã fie comunã şi în al doilea rând care sã fie în interesul Europei. Preşedinţii celor trei state au relaţii speciale bilaterale cu Putin şi nici mãcar nu fac acest lucru colectiv, ca un trio, ci fac fiecare acest lucru pe cont propriu, concurându-se unul pe celãlalt - care de care sã intre în graţiile lui Putin. Anume aceste guverne au zãdãrnicit multe iniţiative foarte favorabile Republicii Moldova pe care le-au luat unii sau alţii în UE. Mã uit la reprezentantul special al UE recent numit, Adrian Jakobovitz. Dânsul spune: „Formatul negocierilor poate fi lãrgit dacã sunt de acord cele douã pãrţi”. „Cele douã pãrţi” fiind Chjişinãul şi Tiraspolul pe care, iatã, reprezentantul UE le pune pe picior de egalitate. Deci, dacã nu vrea Tiraspolului, SUA sau UE nu pot sã intre. Tiraspolului i se acordã dreptul sã împiedice intrarea UE sau a SUA. O asemenea atitudine nu este demnã de un reprezentant special al UE. Domnul Jakobovitz este un pensionar obosit care a fost numit în aceastã funcţie, în care face foarte puţin, de altfel, anume pentru cã e lipsit de energie şi anume pentru cã reprezintã o mentalitate veche”, a adăugat Vladimir Socor.

Reporter: Dar ce s-a întâmplat, de fapt, cu preşedintele Iuşcenco în care Moldova şi-a pus atâtea speranţe?

Vladimir Socor: “Şi eu personal mi-am pus speranţe în Iuşcenco şi în echipa sa. Deocamdatã, aceastã echipã reprezintã o dezamãgire. Guvernul ucrainean este incoerent, este scindat au loc lupte pentru putere în permanenţã în public, lupte chiar foarte intense pentru putere, afaceri de corupţie. Echipa revoluţiei orange este o mare dezamãgire, inclusiv pentru mine”.

Singurul aliat sincer al Republicii Moldova în aceastã chestiune este România. Traian Bãsescu a declarat de la bun început cã Bucureştiul nu sprijinã iniţiativa Ucrainei de a organiza alegeri în regiunea transnistreanã, soluţia româneascã de rezolvare a conflictului transnistrean fiind retragerea trupelor şi-a armamentului rusesc din Republica Moldova.