OSCE - un factor de stabilitate în Europa

Noul organism, înfiinţat în baza celebrului document final al Conferinţei de la Helsinki, era menit aşadar să stimuleze convieţuirea paşnică pe continent. De la 1 ianuarie 1995, titulatura sa s-a schimbat oficial în Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Războiul rece s-a încheiat de două decenii şi de aceea apare firească întrebarea: mai are nevoie Europa de OSCE pentru un viitor paşnic?

Noiembrie 1999. Şefii de stat şi de guvern ai ţărilor OSCE s-au întâlnit la Istanbul, în cadrul celui de-al doilea summit al organizaţiei. Reuniunea era umbrită de războiul din Cecenia. Oraşul Groznîi era o ruină iar civilii aveau de suferit de pe urma intenselor lupte. Cancelarul german din epocă, Gerhard Schroeder, adresa următorul apel preşedintelui Rusiei, Boris Elţân: "Rezolvaţi acest conflict cu mijloace politice. Respectaţi regulile şi principiile OSCE, acceptate de noi toţi. Nu subminaţi credibilitatea acestor principii pentru că subminaţi credibilitatea întregii organizaţii."

Cecenia este doar un exemplu care ilustrează că, şi după încheierea războiului rece există oameni care-şi pierd viaţa în Europa, ca urmare a conflictelor armate sau a terorismului. Conflictele etnice şi lupta pentru independenţă au înlocuit confruntarea celor două superputeri de odinioară.

OSCE are între timp 56 de state membre. Organizaţia este singurul instrument pentru politică de securitate, în care sunt reprezentate toate statele europene, toate statele succesoare ale Uniunii Sovietice, alături de SUA şi Canada. Aceasta este marea diferenţă faţă de alianţa NATO, în care au fost admise între timp şi numeroase ţări foste membre ale Pactului de la Varşovia.

OSCE şi-a propus să asigure securitatea pe continent şi să stimuleze democraţia. Cel mai recent exemplu este Kârgâstan. Acolo, în iunie anul acesta, au fost ucişi până la 2.000 de oameni, în cursul ciocnirilor dintre kârgâzii majoritari şi uzbecii minoritari. Sute de mii de oameni au fost alungaţi de la casele lor.

Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, a evidenţiat cu câteva luni în urmă: "Purtăm consfătuiri intense cu partenerii noştri din ONU, OSCE şi UE, pentru a vedea ce putem întreprinde în vederea ameliorării situaţiei refugiaţilor."

Între timp, situaţia s-a calmat în Kârgâstan. OSCE a decis să trimită în această ţară o misiune de poliţie. Cei 50 de poliţişti care o alcătuiesc, neînarmaţi, au sarcina de a-i face pe minoritarii uzbeci să aibă din nou încredere în forţele de ordine kârgâze.

OSCE are sediul central la Viena. Secretariatul general cuprinde 175 de funcţionari internaţionali, iar bugetul instituţiei pentru acest an se cifrează la aproximativ 160 de milioane de euro.

În prezent, preşedinţia Organizaţiei este deţinută de Kazahstan. Este pentru prima dată că o fostă republică sovietică se află la cârma instituţiei.

Ţara din Asia Centrală vrea să organizeze o nouă reuniune la vârf a statelor membre, prima după cea din 1999. Mai ales Rusia s-a plâns în ultimii ani că dezbaterile despre democraţie şi drepturile omului sunt îndreptate într-o singură direcţie, mai precis împotriva moscovei.

Prin intermediul OSCE, Rusia vrea să negocieze un nou tratat de securitate pentru Europa, în dauna alianţei NATO, care se va vedea astfel alungată din poziţia de centru al dezbaterilor de securitate pe continent.

Autori: Sandra Petersmann / Ioachim Alexandru

Redactor: Petre M. Iancu