1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

O'Sullivan: "Obama a apăsat butonul de pauză"

Alois Berger / Lavinia Pitu11 septembrie 2013

În opinia lui Donal O’Sullivan, profesor la State University California, Barack Obama a pledat pentru război în discursul său de noaptea trecută, dar în acelaşi timp a încercat să câştige timp.

https://p.dw.com/p/19fwX
Imagine: picture-alliance/dpa

DW: Domnule profesor OSullivan, Preşedintele Obama a cerut susţinere pentru un atac militar în Siria în discursul lui din noapte trecută şi în acelaşi timp a dat întâietate unei soluţii diplomatice. Sunteţi surprins?

Donal O'Sullivan: Nu. Lucrurile s-au schimbat în ultimele 24 de ore. Oferta Rusiei, ca Siria să predea arsenalul chimic sub control internaţional a întors totul pe dos. Obama s-a văzut în situaţia de a convinge Congresul şi poporul american de necesitatea unor intervenţii militare. Iar acum, cu puţin timp înainte de discurs, a apăsat pe butonul de pauză. Ceea ce înseamnă că scopul discursului a fost dintr-o dată altul. Trebuie să convingă acum poporul american că are o datorie morală să facă ceva.

Care ar fi mai degrabă tendinţa lui Barack Obama: să recurgă la un atac militar, sau la o soluţie diplomatică?

Cu siguranţă vrea să câştige timp. Pentru că în cadrul Congresului, ar exista riscul unui vot negativ, în ceea ce priveşte intervenţia militară. Şi el ştie foarte bine că americanii s-au săturat de război. Deşi toată lumea condamnă armele chimice, nu mulţi ar opta pentru un atac armat asupra Siriei. Unii comentatori din presă s-au întrebat de ce se vorbeşte despre cele 1.400 de victime ale unui atac chimic, mai mult decât despre 100.000 de oameni omorâţi de arme convenţionale, pe toată perioada războiului civil sirian.

Cui a fost de fapt adresat acest discurs: cetăţenilor, care s-au săturat de război, politicienilor şi congresului, pe care Obama trebuie să-i convingă, sau altor state?

Speech-ul a fost în mare măsură gândit pentru a fi recepţionat pe plan intern. Obama s-a pus pe sine într-o poziţie dificilă, atunci când a afirmat că nu se va proceda la o intervenţie în Siria, atâta timp cât acolo nu vor avea loc atacuri cu arme chimice. Aceasta a fost linia lui roşie. Acum, linia roşie a fost depăşită şi trebuie acţionat într-un fel. Dar nici Congresul şi nici cetăţenii nu sunt de partea lui. Cred că americanii nu sunt în general pregătiţi pentru o intervenţie, iar această stare de fapt nu a fost schimbată printr-un discurs.

Preşedintele american a subliniat în discursul său că opţiunile rămân încă deschise, în ceea ce priveşte Siria. Chiar şi că o intervenţie militară ar fi posibilă. Ce se va întâmpla acum, dacă distrugerea armelor chimice va fi tărăgănată?

E foarte clar acum, că Rusia şi Siria nu au niciun interes să vadă armele chimice distruse. Eventuala producere a unor noi arme chimice ar trebui nu numai supravegheată, ci şi prevenită. Ceea ce înseamnă că ar trebui să fie trimişi acolo inspectori, care ar necesita protecţie militară. În Siria are loc un război civil. Cu alte cuvinte, această supraveghere ar presupune trimiterea de trupe militare în zonă. Iar Rusia a semnalizat deja că nu ar fi de acord cu aşa ceva. Siria încearcă prin strategia ei să evite o intervenţie militară americană şi are în Rusia un aliat stabil.

Aţi putut să vă daţi seama din discursul lui Obama, cât de multă încredere are acesta în preşedintele rus?

Nu cred că are mare încredere. Dar ştie că o acţiune militară nu va fi votată în Congres. Pentru toate părţile implicate, mai puţin pentru poporul sirian, e bine să câştige timp. Pentru politicienii implicaţi, pentru marile puteri e benefic acum să aibă parte de o pauză, să discute la Geneva ce e de făcut în continuare. De fapt nu e vorba de a stopa conflictul din Siria, ci de a ieşi din această situaţie confuză.

S-ar putea înţelege din discursul preşedintelui Obama, că un conflict armat în Siria ar putea fi evitat?

Nu cred. Cred că preşedintele Obama ştie exact că e în joc imaginea lui. Dacă spune că optează pentru o intervenţie şi apoi nu se mai întâmplă nimic, va trebui să iasă din nou în faţa poporului şi să explice de ce. O intervenţie armată nu e nici pe departe exclusă. Foştii preşedinţi americani au dat întotdeauna declaraţii de presă în urma anumitor atacuri militare. Obama este unui dintre singurii care informează în prealabil, cerând sfatul şi aprobarea populaţiei. Cei mai mulţi dintre predecesorii săi au acţionat întâi, cerând ulterior aprobare, pe care au şi primit-o de altfel, în condiţiile în care populaţia e întotdeauna de partea trupelor şi nu vrea să le dezamăgească.