Paşi mărunţi şi vorbe mari

Presa a apreciat în primul rînd pragmatismul cancelarei germane, Angelei Merkel fiindu-i străine patosul şi marile viziuni constată OSTSEE ZEITUNG , după care explică motivele acestei atitudini : şefa guvernului german vine din est, este protestantă şi om de ştiinţă.In mod deliberat ea mizează pe politica paşilor mici care-i poate încuraja pe cetăţenii Germaniei fără a-i însufleţi. Ziarul berlinez TAZ întrevede o perfectă congruenţă între textul declaraţiei guvernamentale şi politica pe care o poate face coaliţia negru-roşu.Si tot din capitala Germaniei, BERLINER ZEITUNG evaluează succesul declaraţiei după durata şi intensitatea aplauzelor cu care Angela Merkel a fost răsplătită. Independent de acest factor subiectiv, Angela Merkel a găsit tonul potrivit pentru a prezenta dificila misiune care-i stă în faţă conchide NORDBAYERISCHE KURIER.Cu cărţile pe masă şi în mod direct, Merkel a dispus de un registru în care tonul energic al Margaretei Thatcher s-a combinat cu cel amical şi seducător al lui Kennedy scrie elogios cotidianul spaniol ABC în ediţia sa de azi. Si DER STANDARD apreciază de la Viena dar în termeni nu neapărat superlativi, caracterul transparent şi spiritul realist al declaraţiei guvernamentale, politica paşilor mici promovată de Merkel şi coaliţia negru-roşu fiind singura posibilă în momentul de faţă.Chiar dacă discursul Angelei Merkel nu a fost spectaculos trebuie să recunoaştem o calitate a cancelarei germane: ea evită falsele promisiuni şi preferă să spună lucrurilor pe nume – scrie din Elveţia BERNER ZEITUNG.Si tot de acolo TAGES ANZEIGER mai recunoaşte un merit al primei femei şef de guvern din Germania: Merkel a învăţat din greşelile predecesorilor ei.

Nu acelaşi lucru se poate afirma despre George Bush a cărui strategie pentru o victorie în Irak este difuză , opinează tot din Elveţia ziarul DER BUND admiţînd totuşi un merit al Şefului Casei Albe a cărui politică este respinsă de două treimi din populaţia Americii , şi anume faptul că el a evitat să precizeze termenul la care va avea loc o retragere a trupelor ţării sale din Irak.SÜDDEUTSCHE ZEITUNG relevă că în ultimele săptămîni situaţia politică din America s-a deteriorat primejdios şi fiindcă între izolaţionişti şi adversarii războiului din Irak la ei acasă s-a creat o alianţă.Bush primeşte acum nota de plată pentru cei trei ani de surzenie .Si totuşi America nu are voie să se retragă în izolanţionism scrie marele ziar münchenez. Trupele noastre se vor retrage cînd îşi vor fi îndeplinit misiunea a decretat pe un ton marţial Bush.Dar ce înseamnă o misiune îndeplinită nu poate spune în momentul de faţă nici Şeful Casei Albe constată MAIN – ECHO. NEUE ZÜRCHER ZEITUNG - se opreşte asupra strategiei pentru o victorie în Irak în viziunea lui Bush şi constată că atît unii republicani cît şi unii democraţi, între care şi Hillary Clinton, sunt conştienţi de riscurile unei retrageri premature a trupelor americane din ţara de pe Tigru şi Eufrat.Discursul lui Bush le-a părut multor comentatori teatral , prea lung, prea orchestrat,ca şi cum preşedintele ar fi dorit să compenseze cu decibeli pierderea razantă a popularităţii sale, scrie DE MORGEN din Bruxelles, nu fără a preciza că defectul major al strategiei expuse este acela de a nu avea nimic de-a face cu realitatea.Convingerea că trupele americane şi irakiene asigură liniştea şi ordinea este contrazisă de fapte.Totuşi, Bush a înţeles scrie - ziarul britanic THE TELEGRAPH - că America stă în faţa unei îndelungate prezenţe militare în Irak.În faţa acestei evidenţe, iluziile lui Bush rămîn neputinicioase notează THE INDEPENDENT iar Seful Casei Albe se află în faţa unei dileme: starea de spirit a americanilor reclamă retragerea dar anunţarea datei la care aceasta ar putea avea loc ar însemna o catastrofă pentur Irak . Soluţia zilei ar fi „irakizarea” , preluarea de către irakieni a misiunii de a-şi apăra ţara şi o diminuare treptată a rolului americanilor.Dar din cauza disensiunilor interne din Irak şi a sciziunilor de tot felul, nu este sigur că irakizarea va avea şanse mai mari de reuşită decît ratata vietnamizare.

In sfîrşit dar nu în ultimă instanţă, cazul aşa numitelor zboruri şi închisori secrete CIA stă şi azi în atenţia presei .DIE WELT semnalează că şi în declaraţia guvernamentală Angela Merkel şi-a exprimat încrederea în elucidarea de către guvernul american a delicatei chestiuni. Bruxelles-ul întrevede mai departe sancţiuni în cazul în care bănuielile se vor adeveri, iar şeful CIA Porter Goss , a declarat deja, citez: ceea ce facem este profesional,legal, soldat cu bune rezultate şi nu este tortură. . .

O mutaţie survenită în raporturile intraeuropene tocmai pe fundalul războiului din Irak a fost provocată de dezbaterile bugetare şi de poziţia obstinată a Marii Britanii care prin propunerile de reducere a subvenţiilor şi-a făcut adversari tocmai în rîndul acelor state care s-au alăturat politicii Blair - Bush scrie HANNOVERSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG .Dacă Tony Blair s-a automanevrat în izolare, linia de separaţie ce despărţea în Europa adversarii de adepţii războiului din Irak s-a permeabilizat.Noii membri ai Uniunii şi-au dat acum seama cine sunt avocaţii şi cine sunt adversarii reali ai intereselor lor.Ceea ce constituie şi pentru politica germană o premiză favorabilă, deduce ziarul citat.