290710 Konflikt pakistanische Nordwestprovinz

Mai ales această din urmă chestiune îi preocupă în clipa de faţă pe mulţi dintre experţi. Motivul rezidă dintr-un vechi conflict între cele două ţări, atât de vechi cât existenţa Pakistanului însăşi. În ultimii mai bine de 63 de ani, regiunile tribale de la graniţa comună constituie oficial provincie pakistaneză. Mulţi afgani consideră că, atâta vreme cât acest conflict nu va fi soluţionat, în sudul Asiei nu va fi pace.

Provincia pakistaneză de nord-vest este aproximativ de două ori mai mare decât Belgia. Acolo locuiesc în jurul a 22 de milioane de oameni, majoritatea etnici paştuni. Acest teritoriu, numit de afgani Paştunistan (ţara paştunilor), este perceput drept ascunzătoare a teroriştilor Mullah Omar şi Osama bin Laden. Acolo, talibanii devin mai puternici pe zi ce trece. Sunt o ameninţare nu numai pentru procesul de pace din Afganistan, ci şi pentru unitatea Pakistanului. Autorităţile de la Kabul şi Islamabad se acuză reciproc că poartă responsabilitatea pentru evoluţiile periculoase din zonă. Ziaristul afgan Rahimmullah Samandar, bun cunoscător al Pakistanului, consideră că ambele ţări manifestă multă ipocrizie la acest capitol. "Relaţiile dintre Pakistan şi Afganistan au fost mereu marcate de neîncredere. Oficial se vorbeşte despre dialog şi cooperare dar, în fapt, este valabil contrariul."

Conflictul între cele două ţări a izbucnit deja în anul 1947, când a luat fiinţă statul pakistanez. Motivul? Afganistanul a refuzat să recunoască graniţa trasată arbitrar în secolul XIX de coloniştii britanici prin mijlocul teritoriilor locuite de paştuni, doar pentru a ţine lucrurile mai bine sub control. Guvernul afgan din epocă a încercat să-i instige pe paştunii de dincolo de linia de demarcaţie la răscoală împotriva regimului de la Islamabad, dar fără succes. Astfel de tentative nu au reuşit de altfel nici până în ziua de azi. Acelaşi Rahimmullah Samandar a conchis: "Oamenii aflaţi de ambele părţi ale graniţei au avut numai de suferit de pe urma conflictului legat de linia de demarcaţie."

Nimănui nu i-a păsat însă de soarta acestor oameni. Britanicii i-au instigat împotriva Rusiei ţariste, apoi au folosit Afganistanul pentru a slăbi Pakistanul şi viceversa. Planurile guvernului pakistanez au reuşit însă când Afganistanul a fost invadat de Armata Roşie. Atunci, provincia de nord-vest pakistaneză a devenit baza de regrupare a luptătorilor şi refugiaţilor afgani. Sub preşedintele Zia ul-Haq a fost iniţiat un proces de islamizare a Pakistanului. Mii de şcoli coranice, aşa-numitele madrase, au luat fiinţă peste noapte. Numeroşi "luptători ai lui Allah" au fost aduşi din ţări arabe la graniţele cu Afganistanul, pentru a lupta, sprijiniţi financiar şi militar de către occidentali, împotriva ameninţării comuniste. Unul dintre aceşti luptători ai lui Allah a fost un tânăr pe numele său Osama bin Laden. Unul din scopurile urmărite de atunci de către Pakistan este să-i înlocuiască pe inobedienţii şefi de trib din regiune cu tineri mulahi şi luptători fanatici. Ahmad Saidi, un expert afgan în probleme pakistaneze, a evidenţiat: "Numai în ultimii doi ani au fost ucişi aproximativ 250 de şefi de trib influenţi. Ei nu mai există pentru a-şi putea controla teritoriile."

La sfârşitul anilor 80 ai veacului trecut, defuncta Uniune Sovietică s-a văzut nevoită să se retragă din Afganistan. Pakistanul a considerat atunci că a sosit clipa cea mare, trimiţând grupări de mujahedini pe care le controla să preia puterea într-un Afganistan slăbit de război şi să transforme ţara într-un aliat docil al vecinului de la est. În loc, însă, ca acest plan să reuşească, diversele grupări de mujahedini au început să se bată între ele. La mijlocul anilor 90, o altă grupare militarizată, talibanii, a pornit din regiunea de frontieră spre a pune mâna pe putere în Afganistan. Aceştia, conduşi de Mulahul Omar, au cucerit în scurt timp capitala Kabul, proclamând "Emiratul Islamic Afganistan". Pakistanul şi Arabia Saudită au fost primele ţări care au recunoscut regimul talibanilor.

Mai târziu însă, planurile urzite în laboratoarele de la Islamabad au fost din nou date peste cap, după atentatele de la 11 septembrie: armata americană i-a alungat pe talibani şi pe membrii reţelei al Qaida din Kabul. Mulţi au apucat să se retragă în provincia de nord-vest pakistaneză, unde au prins din nou puteri. Ţelul lor este, de acum, să înfiinţeze state teocratice în Afganistan, Pakistan şi în alte ţări islamice "ţinute în sclavie de Occident". Politologul şi profesorul universitar afgan Sayfuddin Sayhun vede o singură cale de ieşire din acest impas: "Conflictul frontalier dintre cele două ţări trebuie soluţionat politic. Oamenilor din regiune trebuie să li se deschidă o perspectivă pe termen lung de prosperitate, educaţie şi normalitate. Altfel, nu va fi acolo niciodată pace."

Autori: Ratbil Ahang Shamel / Ioachim Alexandru

Redactor: Cristian Ştefănescu