Pactul monetar european de stabilitate va fi atenuat

Comisarul pentru politica monetară a UE, Joaquin Almunia, propune mâine oficial atenuarea prevederilor pactului european de stabilitate, pe care Germania le încalcă anul acesta pentru a treia oară consecutiv. Ministrul federal de finanţe, Hans Eichel s-a impus ca atare în faţa Comisiei Europene, victorie nu lipsită totuşi de un gust amar.

După doi ani şi jumătate de dispute şi o sentinţă judecătorească, Comisia UE şi miniştrii europeni de finanţe se arată acum înclinaţi spre compromis. Cu toţii doresc să salveze pactul de stabilitate al monedei comune euro şi să-l adapteze realităţii politice. Aşa cum l-au conceput părinţii monetari, pactul nu poate fi aplicat, fiindcă tocmai cele mai mari economii naţionale europene, Germania şi Franţa, au contractat mult prea multe datorii.

Cei ce înregistrează un deficit bugetar mai mare de 3% din PIB, vor beneficia pe viitor de mai mult timp pentru a reveni sub limita admisă. Situaţia conjuncturală va fi luată mai mult în consideraţie, iar efectele condiţiilor de austeritate impuse de Bruxelles vor trebui calculate mai eficient. Reforme structurale în ţările membre urmează să aducă mai multe avantaje. O atenuare binevenită pentru miniştrii de finanţe german şi francez, salutară economic, după cum opinează majoritatea experţilor.

De suferit are însă atât credibilitatea pactului, cât şi a politicii financiare comunitare, întrucât nimic nu este mai neavenit decât schimbarea regulilor jocului, în timp ce jocul se desfăşoară. Totodată vechile state membre al UE dau un exemplu nu tocmai pozitiv noilor veniţi, confruntaţi parţial cu deficite galopante. Disciplina lor bugetară va lăsa fireşte de dorit. Cu câţiva ani în urmă, ministrul federal de finanţe Hans Eichel a aprobat ţelul bugetelor echilibrate, privite drept cel mai bun program de ameliorare a conjuncturii economice. Acum nu mai vorbeşte nimeni de asemenea asipraţii. Oalele sparte le plătesc generaţiile viitoare şi statele mici, care au respectat pactul şi şi-au finanţat bugetele cu datorii modice.

Banca Centrală Europeană de la Frankfurt se teme pe bună dreptate că atenuarea prevederilor pactului va duce la diminuarea presiunilor de consolidare bugetară, exercitate asupra miniştrilor miopi de finanţe, care nu văd dincolo de vârful nasului. Pe termen lung, un pact de stabilitate mai puţin sever ar putea zdruncina încrederea depunătorilor în moneda euro. Deocamdată însă, nici urmă de neîncredere. Dimpotrivă: şi după modificarea ilegală a pactului în noiembrie 2003, cursul de schimb cu dolarul a crescut.

Instituţiile europene vor decide reformarea pactului de stabilitate în prima jumătate a anului viitor. Deci discuţia abia începe. Un lucru este de pe acum limpede: criteriile de 3% din PIB pentru datoria publică pe anul în curs şi 60% pentru întreaga datorie publică, vor rămâne neatinse. Flexibilizate vor fi doar reglementările ce duc la atingerea acestui ţel.

Hans Eichel va avea deci mari dificultăţi în anul 2005, pentru a respecta cu adevărat renumitul şi temutul criteriu stipulat de acordurile de la Maastricht, de 3% deficit, iniţiat de creatorul pactului, fostul ministru de finanţe, Theo Waigel. Predecesorul conservator al social-democratului Hans Eichel, a declarat sus şi tare la venirea pe lume a pactului de stabilitate: "un trei rămâne un trei" .