Paharul e mai mult decît pe jumătate plin

Trăim sau nu în cea mai bună dintre lumi? Optimiştii, aidoma filozofului şi matematicianului Leibniz, la vremea lui, ar da un răspuns afirmativ întrebării. Numai că din rezultatele unui sondaj demoscopic efectuat de TNS Infratest în Germania pe un eşantion de 1000 de subiecţi intervievaţi, reiese exact contrariul. Care este atunci răspunsul cel mai apropiat de adevăr?

Prima precauţie este aceea de a nu absolutiza rezultatele unui chestionar de felul celui în cauză, efectuat la iniţiativa revistei DIE ZEIT. De mirare este că tocmai cetăţenii uneia din ţările model, cărora le merge foarte bine, tind să vadă lumea prin ochelari fumurii.

Motiv mai mult decît suficient spre a nuanţa răspunsurile şi a explica fundalul lor.

Majoritatea celor întrebaţi văd lumea în declin, cred că soarta locuitorilor lumii a treia s-a înrăutăţit, că mediul înconjurător este tot mai poluat. Raze de lumină se zăresc doar în bunul mers al economiei, în educaţie şi în funcţionarea democraţiei. Dar nu este neapărat nevoie de o investigaţie demoscopică spre a obţine aceste rezultate. Mesele rotunde, talk-show-urile, discuţiile într-o rundă de prieteni, ajung la rezultate aproape similare.

Şi totuşi, doar prin simpla comparaţie cu trecutul, nu cu cel foarte îndepărtat ci cu cel mai apropiat, din deceniile şapte şi opt ale veacului trecut, cu perioada comunistă din Europa de răsărit, relevă existenţa unui mai bine, pe care omenirea îl trăieşte azi. Bine confirmat de statisticile internaţionale privind, între altele, scăderea ratei mortalităţii infantile la nivel global, sporirea longevităţii, progresele în medicină, emanciparea femeilor, răspîndirea democraţiei în tot mai multe ţări ale lumii. Iar în Europa, în pofida crizei datoriilor, a protestelor şi nemulţumirilor sociale, este pace de aproape 70 de ani, ţări care veacuri la rînd s-au duşmănit cu arma în mînă, sunt azi partenere, ba chiar prietene. Care sunt totuşi motivele acestei adumbriri a imaginii lumii de azi în ochii contemporanilor?

Evident, un rol decisiv le revine emisiunilor de actualităţi, ştirilor difuzate şi publicate în mass media. Legea nescrisă a presei, pe care o ştie toată lumea pe de rost, sună Bad news is good news. Iar faptul că răul este mai interesant decît binele, şi pentru presă şi pentru cetăţeanul de rînd, se datorează şi unor legi nescrise ale evoluţiei. Primejdiile reale sunt mai rapid luate la cunoştinţă tocmai spre a ne putea feri de ele.

Experienţa personală a fiecăruia deţine de asemenea un rol în percepţia realităţii. Despre americani se ştie că sunt optimişti, încrezători în forţele lor, despre germani, că sunt precauţi, anxioşi, pesimişti. Dovada, citată în cuprinsul documentarului publicat în revista DIE ZEIT, ar putea-o furniza şi o comparaţie între listele de bestseller din Statele Unite, respectiv din Germania. Dincolo de Ocean în capul listei se situează cartea America The Beautiful, scriere care tematizează posibilităţile continentului de a se redefini. In Germania, în fruntea clasamentului stă cartea lui Frank Schirrmacher Ego, o critică doctă şi severă a spiritului actual al vremii, a capitalismului de casinou, rapace şi devorator.

Studii psihologice au demonstrat că percepţia realităţii poate fi influenţată şi de situaţii de moment dar şi de dinamica memoriei. Prezentul apare într-o lumină defavorabilă fiindcă în general, sunt date uitării mai uşor amintirile neplăcute. Nu este nevoie de studii speciale de psihologie pentru a ne convinge de acest lucru. O explicaţie interesantă a relativului pesimism în percepţia realităţii o aduc noile medii de comunicaţii care, mai ales prin reţelele sociale, amplifică forţa de şoc a diverselor evenimente şi teme, declanşînd dezbateri care pot dura cîteva săptămîni sau luni.

De ce totuşi în pofida progreselor, a stării de bine a unei ţări precum Germania, sondajul demoscopic efectuat din iniţiativa hebdomadarului citat demonstrează că locuitorii ţării văd paharul pe jumătate gol?

Daniel Kahneman, celebrul psiholog laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 2002, a descoperit un efect al posesiunii. Suferinţa pricinuită de o pierdere este totdeauna mai mare decît bucuria unui cîştig echivalent.

Cine nu posedă nimic nu are nimic de pierdut şi deci, nu are nici de ce se teme. Cu cît averea materială şi imaterială a unui individ este mai mare cu atît mai mari sunt şi angoasele sale.

Este şi acesta un posibil răspuns la nedumerirea de ce germanilor, cărora le merge totuşi bine, lumea le apare în culori atît de întunecate. Faptul că cerul este mai mult înnorat decît senin deasupra Germaniei nu a fost însă luat în considerare de autorii analizei.