Papa e politică

„Papa e politică”, titrează azi cotidianul german Die Welt, referindu-se la vizita suveranului pontif în Turcia, o ţară, „căreia în ultima vreme nu i-a fost prea uşor să se descurce în faţa UE. La Bruxelles s-a tot insistat ca Ankara să înceapă să respecte regulile europene, recunoscînd bunăoară Ciprul. Iată motivul pentru care premierul turc Erdogan s-a înfăţişat lumii, după întrevederea sa cu papa, ca un şcolar cuminte, care şi-a luat în primire nota la examenul trecut cu bine. Papa ar recomanda ca Turcia s-o ia spre Europa, a declarat Erdogan sarisfăcut.

La aceiaşi concluzie ajunsese şi UE cu ani în urmă. Dar ea pune condiţii, înţelegînd voinţa Turciei de a adera ca dorinţă de adaptare a acestui stat la societăţile europene. Cam la fel trebuie că vede lucrurile şi Benedict al XVI-lea. Care, chiar dacă exclude explicit politica din aria sa de activitate, efectuează o vizită superpolitică la creştinii ortodocşi din Turcia. Tocmai ei, creştinii ortodocşi sunt cei care suferă din cauza intoleranţei şi li se refuză dreptul de a construi biserici. Papa atrage atenţia Europei asupra acestui fapt”, conchide Die Welt.

Şi El Mundo, de la Madrid vede lucrurile într-un mod similar, cerîndu-i papei să nu se rezume la un summit care încearcă să deschidă un capitol nou al reconcilierii dintre creştini şi musulmani, ci „să atragă atenţia şi asupra drepturilor şi libertăţii creştinilor din ţările islamice”.

New York Times îi propune însă Papei să nu uite că şi occidentul ar mai avea „multe de făcut spre a apăra drepturile minorităţilor”. Corriere della Sera din Milano aminteşte de schimbarea de atitudine a lui Josef Ratzinger, care s-a opus iniţial aderării Turciei la UE, pentru ca apoi, ca şef al Bisericii Catolice, „să-şi proclame neutralitatea, iar mai nou să declare că încurajează drumul integrării Turciei”. Papa, notează La Repubblica din Roma „întinde mîna islamului”. Dialogul acestora cu creştinii ar constitui „nu atît o posibilitate cît o necesitate imperioasă pentru viitorul planetei”.

Aftenposten din Oslo salută vizita, calificînd-o drept un semnal important, dar evocă restricţiile severe impuse creştinilor şi altor minorităţi religioase în Turcia.

Orientul Mijlociu în coloanele presei internaţionale

Editorialiştii mai abordează azi pe larg situaţia din Afganistan, Irak şi Orientul Mijlociu, precum şi capacitatea cancelarului german, Angela Merkel, de a-şi impune decisiv autoritatea în faţa puternicilor principi conservatori regionali, la congresul Uniunii Creştin-Democrate derulat la Dresda. In context, Sueddeutsche Zeitung consideră că Merkel aplică eficient „principiul divide et impera”, reuşind să-i determine pe delegaţii la congres să-i acorde un sprijin masiv împotriva demnitarilor care o contestă.

Summitul NATO de la Riga

Spaţii ample se consacră şi summitului NATO de la Riga şi eforturilor alianţei nordatlantice în sudul şi estul Afganistanului. Frankfurter Allgemeine Zeitung reia pe larg apelul la solidaritate lansat la Riga de preşedintele Bush, relatînd despre „elogiile adresate de liderul american canadienilor, britanicilor, olandezilor, danezilor şi australienilor precum şi unităţilor române, estone şi portugheze” pentru faptele lor de arme. Comentatorii germani resping însă în genere tot mai presantele cereri ale NATO, ca Republica Federală să pună la dispoziţia unităţilor combatante ale alianţei nordatlantice din zonele ameninţate de talibani, parte din propriile forţe staţionate în nordul mai paşnic al Afganistanului.

Unii analişti se întreabă ce sens mai are oare NATO şi relevă disensiunile politice dintre americani şi vesteuropeni, care zădărnicesc globalizarea alianţei, respectiv instituţionalizarea parteneriatului ei cu state precum Australia, Noua Zeelandă sau Japonia, dorită de SUA. Sueddeutsche Zeitung recomandă chiar transformarea alianţei nordatlantice într-un simplu „prestator de servicii”. Ziarul sugerează că maurul şi-ar fi făcut treaba ţinînd piept Uniunii Sovietice, iar acum trebuie să se mulţumească doar cu firimiturile care au mai rămas, întrucît nu i se va putea insufla energia necesară sa facă faţă noilor provocări globale, precum terorismul şi securitatea energetică.