1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Paralizia dreptei prezidenţiale

Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti15 octombrie 2013

Handicapul lui Cătălin Predoiu – şi al a altora din acelaşi câmp politic care ar dori cu bună intenţie să promoveze un nou model de preşedinte – este că nu se pot delimita cu adevărat de actualul preşedinte.

https://p.dw.com/p/19zbr
Cătălin Predoiu şi Mihai Răzvan Ungureanu, doi posibili candidaţi ai dreptei
Cătălin Predoiu şi Mihai Răzvan Ungureanu, doi posibili candidaţi ai drepteiImagine: AP

Lansat în cursa pentru dobândirea investiturii, Cătălin Predoiu, de multe ori ministru de justiţie şi interimar la externe, nu pare să aibă prea multe şanse. El a făcut mai curând figura unui om de execuţie, a unui ministru cu atribuţii tehnice, capabil să navigheze printre atâtea interese politice fără să devină excesiv partizan, dar aceste virtuţi devin mai curând slăbiciuni în noul context.

Totuşi ceva este de menţionat. Programul său politic conţine câteva pasaje semnificative: "Viitorul preşedinte al României trebuie să fie un preşedinte unificator, care să adune oamenii buni şi de valoare în jurul României.(...) Viitorul preşedinte trebue să promoveze un leadership democratic şi colaborativ: aceasta înseamnă că proiectele trebuie să meargă tot timpul, iar politicienii să lucreze, la toate nivelurile, în folosul cetăţenilor. Avem nevoie să muncim împreună ....şamd."

În acest fragment care defineşte în linii mari misiunea preşedintelui de republică se vorbeşte despre "unificare", "leadership colaborativ", muncă "împreună". Pare limpede că PDL, la fel ca întreaga societate politică românească, simte nevoia să pună capăt disputelor sterile şi stilului violent adversativ care a dominat scena publică din 2005 încoace. Dar în politică nu este suficient să afirmi principii generale. Dacă susţii că doreşti un „leadership colaborativ” eşti nevoit să explici mai bine ce înseamnă acest lucru şi eventual să te delimitezi explicit şi polemic de leadershipul exercitat de preşedintele în funcţiune.

Handicapul lui Cătălin Predoiu – şi al a altora din acelaşi câmp politic care ar dori cu bună intenţie să promoveze un nou model de preşedinte – este că nu se pot delimita cu adevărat de actualul preşedinte. Chiar dacă PDL a luat distanţă, ea rămâne implicită şi discretă şi niciodată suficient de mare încât să devină ireversibilă.

În acelaşi program politic, candidatul la candidatură mai spune, printre altele, că acţiunea sa politică "se va baza pe respectul pentru partidele politice". Or, niciodată partidele politice nu s-au simţit mai puţin respectate decât în timpul ultimelor două mandate prezidenţiale, dar nici de data aceasta nu găsim (şi nu vom găsi) nicio trimitere directă. Textul e atât de general şi de aseptic, încât nici măcar de aluzii nu poate fi vorba.

Problema este că aceste declaraţii de principii cât se poate de binevenite riscă să rămână neobservate. Un "leadership colaborativ" ar părea ceva banal, de la sine înţeles, în loc să treacă drept o alternativă puternică la situaţia de acum.

De aici reiese una din dificultăţile majore ale dreptei prezidenţiale. Cu toate că ea înţelege foarte bine care sunt problemele instituţionale şi care ar fi calea de urmat, ea nu poate vorbi explicit despre aceste lucruri câtă vreme nu se delimitează de preşedintele Traian Băsescu. Chiar dacă proiectul lui Predoiu este, în spiritul său, anti-Băsescu, nimeni nu va remarca acest lucru. Se pare aşadar că aceste partide riscă să rămână pe mai departe prizoniere şi incapabile să exprime adevăratele lor posibilităţi.

Realitatea este că în cadrul dreptei prezidenţiale se găsesc mai mulţi politicieni inteligenţi şi talentaţi decât lasă să se vadă acţiunea lor publică. Dar ei tac, deocamdată, nu spun ce au de spus, căci ar veni în contradicţie cu linia strategică de a rămâne fie şi tacit grupaţi în spatele preşedintelui.