Partidul Poporului şi Mişcarea Populară

Intenţiile referitoare la constituirea unei alianţe mai largi în jurul PDL, numite Mişcarea Populară, au fost confirmate de la cel mai înalt nivel. A spus-o Preşedintele, iar ministrul de externe Teodor Baconschi a schiţat deja un plan de acţiune.

Sorin Frunzăverde, un rival al celui dintâi, a dezvăluit că va propune el însuşi ca subiectul să fie discutat în cadrul conducerii restrânse a partidului. Mai circumspect a fost doar Valeriu Stoica, care nu mai deţine însă funcţii în cadrul partidului:

“Strategia electorală pentru anul 2012, a spus el, este desigur în atenţia conducerii PDL. Este firesc ca în acest context să fie evaluată şi posibilitatea unei formule de mobilizare a tuturor votanţilor de centru-dreapta. Dar faptul că această formulă se va numi Mişcarea Populară este deocamdată o simplă ipoteză. Tot o simplă ipoteză sunt şi propunerile făcute în legătură cu componenţa unei asemenea Mişcări Populare”, a mai spus politicianul care nutreşte se pare o viziune puţin diferită faţă de cum ar trebui să se desfăşoare lucrurile.

În orice caz, ţărăniştii regrupaţi în jurul lui Victor Ciorbea par să fie, în ciuda trecutului, dornici să intre sub umbrela partidului de guvernământ, căci şi-au pierdut cu totul speranţa de a cîştiga pe cont propriu un loc în Parlament.

În PDL există de altfel “un cap de pod” ţărănist, constituit din foştii demnitari CDR, Dudu Ionescu, fost ministru al Apărării şi al Afacerilor interne, Remus Opriş, fost secretar general al Guvernului şi alţii care au căutat protecţie politică şi şansa unei noi reveniri în prim-plan.

Teodor Baconschi le-a dat cu siguranţă speranţe atunci când a menţionat PNŢCD printre viitoarele grupări partenere, deşi vechii lideri democraţi manifestă de pe acum o mare reticenţă.

În sfârşit, chiar dacă nu există “o listă a aliaţilor obiectivi sau posibili ai PDL” - după cum s-a exprimat Teodor Baconschi - s-a zvonit îndelung (şi “Mişcarea Populară” fusese iniţial doar un zvon) că şi Partidul Poporului-Dan Diaconescu s-ar putea ralia Mişcării Populare, deşi acest partid abia a fost înscris oficial.

Gruparea, cu toate că înfiinţarea ei a stat sub semnul întrebării, figura de multă vreme în toate sondajele de opinie, ceea ce arată un lucru simplu. Comanditarul a avut interesul să testeze şansele noului partid şi să le amplifice.

Este adevărat că PP-DD a dat un comunicat prin care se delimitează acum de toate partidele, afirmându-şi orgolios independenţa. “PP-DD nu este şi nu doreşte să fie partenerul PDL, UNPR şi nici al susţinătorilor acestora, după cum nu este interesat de nici un fel de colaborare cu USL. Toţi sunt ciocoii lui Traian Băsescu”, susţine, paradoxal, comunicatul.

Dar faptul că sunt numiţi “ciocoi” cu toţii, mai puţin Traian Băsescu însuşi, nu a făcut decât să amplifice zvonurile iniţiale. Chiar dacă nu se afiliază “Mişcării populare”, PP-DD păstrează posibilitatea unei colaborări post electorale cu PDL.

Abia acum apare însă o problemă serioasă. O grupare ca aceea imaginată de Dan Diaconescu manifestă un soi de solidaritate gregară în numele a ceva confuz şi infuzat cu stilistica cea mai joasă a societăţii. Adesea apar şi accentele unui limbaj bisericos, menite să sugereze, pesemne, buna credinţă şi pietatea tradiţionale. Dar, în ambianţa trivială în care apar, manifestările de credinţă par ele însele imitaţia grosolană a unui limbaj insuficient înţeles.

Interlocutorul preferat al lui Dan Diaconescu este “poporul”, o entitate nebuloasă şi care se identifică prin faptul că este mereu înşelat şi nedreptăţit. Iar urmarea este că acest “popor” se consideră autorizat să manifeste furie şi resentiment.

Este clar că partidul care va căuta să exploateze o asemenea “zestre electorală” va provoca un regres dramatic în viaţa publică românească şi că cei care îl susţin discret din umbră se fac la rândul lor direct răspunzători.

 

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu