Patriotismul cult şi exigenţa etică

Fostul ministru al culturii acuza recent legăturile dintre unii consilieri ai primului ministru, Emil Boc, şi afacerile imobiliare din Bucureşti, care ar explica pasivitatea vinovată a guvernului faţă de distrugerea clădirilor de patrimoniu. Dar în acelaşi context el atrăgea atenţia şi asupra exploatării de la Roşia Montana care, în opinia sa, ar trăda aceeaşi slăbiciune vinovată.

“Contractul de la Roşia Montana" - a spus fostul ministru al Culturii, în cadrul unui interviu acordat ziarului Adevărul - "pune statul român într-o situaţie de ţară colonie, iar acest lucru este fără precedent. Numai în anumite ţări din Africa sunt asemenea contracte în care, practic, investitorul ia totul”.

În cadrul PDL nu a existat niciodată o dezbatere deschisă asupra acestui subiect, în ciuda amplorii sale şi a consecinţelor de o gravitate extremă. Nuanţe distincte au fost totuşi şi, dacă le-am privi îndeaproape, am putea sesiza dezacorduri mari şi totodată asocieri suprinzătoare.

Anul trecut, în cadrul Parlamentului European se desfăşura dezbaterea şi votul asupra unei propuneri de rezoluţie care solicita Comisiei Europene interzicerea exploatărilor cu cianuri. Deşi nu se spunea explicit, principala ţintă era Roşia Montană, întrucât era singurul loc din UE în care se proiecta o asemenea exploatare.

Grupul PDL a votat în bloc în favoarea exploatărilor cu cianuri, dezvăluind că nu se referă la situaţia de principiu, ci, în realitate, la exploatarea care urma să se deschidă în România. Eurodeputatul Traian Ungureanu spunea atunci cu voce tare, în plenul Parlamentului European, că rezoluţia menită să interzică pe viitor cianurile în exploatările miniere “este pur şi simplu un complot politic”, explicând ulterior, pe blogul său, că ar fi vorba de ungurii care ar dori să pună beţe în roate dezvoltării economice româneşti.

Neadecvarea argumentaţiei a fost stridentă, dar mai semnificativ a fost faptul că, spre deosebire de reprezentanţii PDL, toţi deputaţii din grupul PPE au votat împotriva cianurilor. A trecut neobservat şi faptul că Monica Macovei nu s-a raliat poziţiei colegilor săi din România.

Gestul ei de fidelitate faţă de grupul european şi de disidenţă faţă de grupul PDL de la Bucureşti ar fi fost de asemenea uitat dacă, în noul program politic în 35 de puncte, nu ar fi existat o prevedere expresă relativă la mediu.

Punctul 17 al acestui program vorbeşte despre “Iniţierea unui Pact naţional pentru protejarea mediului, plecând de la o hartă a riscurilor de mediu, actualizată anual, prin dialog între guvern, patronate şi ONG de mediu”.

Dacă un asemenea pact ar fi astăzi în vigoare, cu siguranţă că exploatarea cu cianuri de la Roşia Montană nu ar fi posibilă. Iată probabil încă un motiv pentru care “manifestul în 35 de puncte” nu se bucură de succes în cadrul partidului, pe lânga criteriile de integritate şi cele referitoare la finanţarea partidelor.

Dar, aşa cum sugeram mai sus, declaraţiile fostului ministru al culturii Teodor Paleologu se întâlnesc perfect cu articolul 17 din “Manifestul 35”, chiar dacă stilistica lor este atât de diferită şi dacă motivaţiile lor au de asemenea o altă sursă.

Dacă patriotismul cult al lui Teodor Paleologu şi exigenţa etică a Monicăi Macovei s-ar întâlni, atunci PDL ar dobândi coloana vertebrală care îi lipseşte.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Petre M. Iancu