Paul Nyrup Rasmussen recidivează din nou!

Partizanat politic

Conform liderului socialist Paul Nyrup Rasmunssen, Wilfried Martens ar fi deplâns votul de suspendare al Parlamentului României împotriva lui Traian Băsescu. Mimând nedumerirea, Rasmussen afirmă: „nu-l înţeleg pe Wilfried Martens. Martens susţine demonstraţiile de stradă care au ca obiectiv dărâmarea unui guvern ales democratic în Ungaria dar nu acceptă votul legitim al Parlamentului României împotriva preşedintelui”.

Rasmussen pare mai nou un „specialist” în politica din Balcani. Însă folosirea unor situaţii de criză din România şi Ungaria pentru a-şi ataca colegii din Parlamentul European precum şi o lipsă acută de obiectivitate atunci când este vorba de un diagnostic corect şi neutru în privinţa situaţiei de la Bucureşti face de acum înainte inutilă orice discuţie despre astfel de comunicate de presă ale preşedintelui socialiştilor europeni.

Astfel de ieşiri ale preşedintelui Partidului Socialist European nu sunt o raritate. Iată ce declara în 2005, Graham Watson, liderul liberalilor europeni, postului de radio Deutsche Welle, despre Paul Nyrup Rasmussen şi PSD:

„Românii nu vor să li se spună de către d-nul Rasmussen ce să facă. Este decizia lor. Cred că PSD-ul, ca şi alte multe alte partide care au stat la putere o vreme îndelungată, au nevoie de o perioadă de reflecţie…acest lucru este sănătos, aşa este democraţia şi le urez în opoziţie mult noroc!”

Partizanatul politic din Parlamentul European se justifică în mare măsură prin nevoia încorporării a cât mai multor deputaţi din ţările nou venite, la grupurile parlamentare din legislativul de la Bruxelles. Aşa se explică şi "dragostea" dezonorantă a lui Graham Watson pentru liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu.

Vile de succes

Adevărul despre PSD este cu totul altul dar socialiştii îl exprimă numai pe holurile Parlamentului European şi niciodată în public. Un vicepreşedinte al Partidului Socialist European declara, off the record, anul trecut, tot despre PSD: „am fost invitat în România, la Sinaia. În drum spre Furnica, urcam cu doi lideri sociali-democraţi români. Ei mi-au arătat mai multe vile, spunându-mi numele fiecărui politician PSD care era proprietarul de fapt. Mă gândeam, cum este posibil să ai atât de mulţi bani în România?!”. Politicianul a rămas cu mirarea iar odată cu aderarea, socialiştii europeni şi-au luat valizele şi au deschis un „birou de lucru” la Bucureşti.

Un pitic numit Comisia Europeană

Însă ce contează cu adevărat este poziţia Comisia Europeană. Deocamdată, ea s-a limitat la o declaraţie formală, neluând în fapt, nici o poziţie cu privire la situaţia politică din România. Poziţia Comisiei sună în felul următor: „există un parcurs clar pentru România până în iunie. Atunci, vom avea date suficiente pentru a evalua dacă noul stat membru şi-a îndeplinit cele patru obiective din sfera justiţiei sau nu” (Timo Summa, director în cadrul Comisiei Europene, responsabil cu Strategia de Coordonare a României).

Poziţia Comisiei a fost numită de analistul Tom Gallagher, drept „una laşă”. Din păcate, Comisia Europeană se preocupă mult mai puţin pentru susţinerea democraţiei în România decât o face Rasmussen, pentru revenirea la putere unui partid anti-democratic prin tradiţie şi componenţă.

În comparaţie cu acest pitic numit Comisie, socialistul Paul Nyrup Rasmussen pare un erou coborât din cărţile cu benzi desenate de la Bruxelles. Acest Piff din Parlamentul European este dovada cea mai pertinentă a unui nordic devenit peste noapte un şmecher cu apucături de Balcani.