PD-L şi politica din domeniul Culturii

Modul suveran al lui Theodor Paleologu de a administra domeniul Culturii şi o vădită independenţă de atitudine i-au atras antipatii în cadrul PD-L, partid croit după o disciplină strictă. Recent, Theodor Palelogu şi-a manifestat dezaprobarea faţă de politizarea instituţiilor guvernamentale din judeţe (agenţii, direcţii, inspectorate etc) şi mai ales faţă de unele numiri în fruntea direcţiilor de cultură. La Bucureşti, de exemplu PSD «l-a numit» în fruntea Direcţiei de cultură a Municipiului pe fostul primar al sectorului 3, Eugen Pleşca, fost ofiţer de Securitate şi persoană fără o legătură evidentă cu domeniul culturii, fie ea înţeleasă şi în sensul cel mai larg cu putinţă. Cîteva ONG-uri au organizat şi o mică manifestaţie împotriva acestei numiri, ocazie cu care Theodor Paleologu a făcut încă odată dovada independenţei sale, cerînd participanţilor să protesteze la sediile PSD şi PD-L. «Vreme de 6 luni, a mai spus el, am fost singurul care a protestat împotriva politizării Culturii. De atunci sînt singur, iar imobiliarii vor să mă zboare.»

Ulterior, ministrul Culturii a dat o declaraţie ceva mai reţinută, probabil la îndemnurile partidului care nu doreşte să pericliteze prea devreme contractul cu PSD. Cu toate acestea, Teodor Stolojan a făcut şi o declaraţie publică din care a reieşit prea bine că partidul nu îi va acorda ministrului Culturii o susţinere nelimitată: „Domnul Paleologu, a spus T. Stolojan la un post de radio, a acceptat să fie ministru într-un Guvern în care două partide sînt relativ egale, cu un mecanism politic de luare a deciziilor. Cît timp doreşte să fie ministru trebuie să se supună deciziilor politice luate de către Coaliţia de guvernare. Cînd crede că nu mai poate şi conştiinţa lui îi spune că e în neregulă ceva, atunci poate face pasul înapoi şi sînt sigur ca în PD-L sunt foarte mulţi care doresc să devină ministru al Culturii.”

În declaraţia lui Teodor Stolojan se străvede o veche temă a politicii româneşti, una care a opus mereu, aproape ireductibil, pe intelectuali militanţilor de partid. În ciuda unor apropieri şi a unor coabitări fericite, în general, intelectualii au privit cu oroare logica clientelară a partidelor şi motivaţiile triviale ale atîtor alegeri şi decizii. Dar activiştii obişnuiţi ai partidelor i-au privit la rîndul lor cu maximă circumspecţie pe intelectuali, întrucît s-au temut, şi pe bună dreptate, că aceştia nu vor accepta toate compromisurile. Pentru un politician de carieră este mereu preferabil un om loial şi nu unul de conştiinţă. Acesta este sensul exact al cuvintelor lui Teodor Stolojan, care i-a sugerat ministrului Culturii că ar putea să-şi depună demisia dacă «conştiinţa lui îi spune că e în neregulă ceva».

PD-L a încercat cu multă sîrguinţă să sugereze în ultimii patru ani că vechea cezură între „perspectiva politică” şi „perspectiva morală” nu mai este de actualitate şi că politica românească a intrat în „normalitate”. Dar declaraţiile vicepreşedintelui acestei grupări dezvăluie faptul că nu a reuşit.

H.P. DW Bucureşti
Redactor: Medana Weident