PDL intră în logica votului majoritar

Dacă a reușit ceva președintele Traian Băsescu în toți acești ani este inițierea unui proces de polarizare mai accentuată a vieții politice. USL este, așa cum bine au spus-o chiar inițiatorii ei, o creație a președintelui, iar Mișcarea Populară se declară a fi ”o alternativă” la USL. Fără această alianță încheiată împotriva președintelui, Mișcarea Populară nu ar fi avut nici ea motive să apară.

De fapt, așa cum bine ne amintim, PD+PLD ar fi trebuit să epuizeze întreaga dreaptă, dar viața a fost mai complicată decât au prevăzut strategii președintelui. Din momentul în care s-a remarcat că PDL nu reprezintă dreapta fără rest, a apărut ideea federalizării curentelor dreptei și a fuzionismului(un termen apărut în contextul fragmentării conservatorismului american), dar realitatea politică românească nu s-a pliat nici pe aceste așteptări.

Creștin-democrația, de exemplu, nu este în România o utopie, sau ceva neadecvat cu spațiul creștinismului răsăritean (asa cum s-a susținut uneori), dar este cu siguranță ceva difuz, ceva răspândit indistinct în toate partidele și, ceea ce nu a reușit Fundația creștin-democrată este să decanteze aceste înclinații și să le orienteze preponderent către o singură grupare politică.

A lipsit un discurs politic de natură să lege între ele toate aceste fragmente și să le facă să apară mai puternice și mai pline de sens împreună decât separat. Deși este prematur să vorbim ca și cum ne-am afla la capătul unui drum și nu la începutul său, am putea spune că asocierea creștin-democrației cu liberalismul cel mai ofensiv s-a dovedit a fi, în condițiile societății românești, o opțiune riscantă. Dar poate și mai neinspirată a fost tentativa discretă de a recupera, în disperare de cauză, ceva din vechiul filon al naționalismului etnicist prin câteva aluzii bine plasate la ”sinuciderea etnică” provocată de scăderea populației.

Mișcarea Populară de care au vorbit mai mulți lideri ai partidului, sugerând că asistăm de data aceasta la o decizie consensuală, ar avea așadar rostul de a suplini încercările eșuate de unificare a dreptei, dar, așa cum se întâmplă de multe ori, realitatea nu mai are nimic din strălucirea proiectelor inițiale. Cu siguranță însă că acest proiect contribuie, ca și USL-ul, la o mai puternică polarizare a scenei politice.

Sistemul de vot majoritar și avatarurile sale

Președintele a tins să imprime acest curs politicii românești încă din 2005 de la proiectul alegrilor anticipate și mai cu seamă de la promovarea votului majoritar. Un sistem de vot majoritar ar fi dus, încetul cu încetul, la formarea a două partide mari, aflate în dispută după modelul bipartidismului anglo-saxon. Este adevărat că majoritarismul nu exclude alte partide mai mici, așa cum se vede de altfel în Marea Britanie, dar cu siguranță că privilegiază modelul cu două partide, deoarece alegătorii sunt tentați să se orienteze către un candidat cu șanse evidente de a se plasa pe locul întâi.

Dar dacă sistemul de vot majoritar (uninominalul în două tururi de scrutin de la referendum) nu a putut fi adoptat pentru alegerile parlamentare, președintele tot a reușit să promoveze alegerea președinților de consilii județene într-un singut tur de scrutin la alegerile din 2008 și apoi a impus același sistem și pentru alegerea primarilor începând de anul acesta. Atât primarul cât și președintele de consiliu de județean, cei doi pivoți ai politicii locale, vor fi aleși după modelul majoritar. Nicio alianță și nici un calcul nu vor mai fi posibile pentru turul al doilea și de aceea Partidul Democrat Liberal se vede nevoit să adune de la bun început în jurul său tot ce a mai rămas neutilizat pe scena politică.

După alegerile din iunie se vor vedea primele efecte mai puternice ale majoritarismului.

În fine, chiar dacă legea electorală pentru parlamentare a rămas în linii mari neschimbată, totuși s-a căzut de acord ca cel care câștigă un colegiu (indiferent de numărul de voturi) să obțină automat un mandat, ceea ce va produce și la acest nivel același efect de polarizare. Mandatele vor fi distribuite până la urmă proporțional, dar câștigătorii colegiilor vor fi puși în valoare și ei vor da tonul în politică.

Acum e mai clar că apariția USL a avut nu numai cauze morale, dar și puternice motivații tehnice. După cum este mai clar că PDL și aliații săi nu au nici ei încotro, fiind nevoiți să intre în această logică majoritară.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Rodica Binder