PDL nu gustă ironia lui Oajdea

Biroul Permanent Naţional al PDL a hotărît luni să propună excluderea deputatului Daniel Oajdea cu 22 de voturi la 5. Unii membrii ai conducerii ca Cezar Preda sau Raluca Turcan s-au pronunţat împotriva excluderii, dar liderii partidului s-au temut că disidenţele ar putea lua amploare dacă nu se vor lua măsuri promte şi dure.

Daniel Oajdea nu pare să fie conştient de gravitatea „erorii“ sale. În aparenţă candid, el declarase că nu a făcut decît „să stea de vorbă cu alegătorii“ şi că o sancţiune împotriva sa ar fi neconstituţională.

Faptele arată însă că, spre deosebire de alţi disidenţi, Daniel Oajdea a atins un punct dureros. Deputatul de Iaşi şi-a convocat alegătorii într-o sală de cinematograf şi i-a întrebat cum ar trebui să voteze la moţiunea de cenzură. După o dezbatere zgomotoasă, 98 dintre participanţi s-au exprimat prin vot secret în favoarea moţiunii şi 47 împotriva ei. În urma acestei „consultări populare“, deputatul Daniel Oajdea a anunţat că nu mai are nici o îndoială cu privire la votul său de marţi şi că se va exprima în favoarea moţiunii de cenzură. Participarea la această reuniune a fost destul de redusă, dar este de semnalat că este pentru prima dată cînd se întîmplă aşa ceva în politica românească.

În orice caz, fie că a vrut, fie că nu, deputatul de Iaşi a reuşit o mare ironie. Preşedintele Traian Băsescu a reproşat mereu membrilor Parlamentului că se înstrăinează faţă de alegătorii lor şi le-a cerut să-şi consulte alegătorii înaintea de a lua decizii majore. Referendumul din toamna anului trecut a avut aceeaşi preocupare şi a conţinut acelaşi reproş: „dacă Parlamentul nu îşi face datoria faţă de alegătorii săi va trebui să fie restrîns prin voinţa poporului“. Or, iată că unul dintre deputaţii majorităţii a luat toate aceste îndemnuri în litera lor şi, organizînd o consultare populară, a tras concluzia că va trebui să voteze de astă dată împotriva preşedintelui Traian Băsescu.

PDL nu a gustat deloc ironia şi, aşa cum am văzut, a hotărît executarea exemplară a celui vinovat. S-a văzut mai clar cu această ocazie că recursul la vocea poporului este un procedeu rezervat. Anul trecut la referendumul care propunea desfiinţarea unei Camere a Parlamentului, preşedintele Traian Băsescu dădea de înţeles că vocea poporului este evanghelia sa politică, iar acum PDL îl exclude pe acela care a avut candoarea sau maliţia de a lua mesajul în serios.

În sfîrşit, experimentul Oajdea a fost de natură să pună în lumină, cu destulă stîngăcie, una din marile probleme ale politicii democratice. Este un deputat îndreptăţit să voteze altfel decît îi cer alegătorii săi? Teoriile politice ale reprezentării (şi deopotrivă Constituţia) nu doar că îi dau acest drept, dar chiar se întemeiază pe acesta. Democraţia reprezentativă nu îi cere unui deputat să se supună alegătorilor săi, ci doar propriei conştiinţe.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Robert Schwartz