1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Pe urmele unor exponenţi de seamă ai artei baroce, Caravaggio şi Rembrandt, în Germania

Medana Weident5 noiembrie 2006

Două expoziţii cu un concept de prezentare asemănător, cu succes la public.

https://p.dw.com/p/B2qn

Expoziţia „Rembrandt, un geniu în căutare”, care-şi închide astăzi porţile la „Gemäldegalerie” din Berlin, se înscrie în seria manifestărilor consacrete marelui pictor olandez, de la a cărui naştere s-au împlinit anul acesta patru secole. Expoziţia a fost considerată de experţi drept punctul culminant al anului Rembrandt. Publicului îi sunt prezentate picturi, desene şi gravuri, din toate perioadele de creaţie ale maestrului artei baroce. Mai mult decât atât vizitatorul avizat dar şi cel mai puţin familiarizat cu opera lui Rembrandt este informat asupra celor mai recente rezultate ale „Rembrandt Research Project” din Amsterdam, o iniţiativă datând din 1968. În cele aproape patru decenii de activitate experţii angajaţi în acest proiect au folosit tehnica de ultimă oră în stabilirea autenticităţii operelor de artă. Rembrandt Research Project este de altfel unul din organizatorii expoziţiei, alături de Casa Rembrandt din Amsterdam şi de Gemäldegalerie din capitala Germaniei.

Principul folosit de organizatori a fost al dezvăluirii istoriei, adesea palpitante, aidoma unui roman poliţist, al exponatelor. Dacă în trecut a vizita un muzeu, însemna să te documentezi în prealabil sau să consulţi pe parcurs catalogul expoziţiei, astăzi vizitatorul mai are la dispoziţie un instrument nu doar foarte util ci şi plăcut: ghidul audio. Exponatele, alese după anumite criterii de organizatori sunt însoţite de o explicaţie audio. Am folosit adesea astfel de aparate, dar cel mai reuşit scenariu mi s-a părut cel de la expoziţia Rembrandt din Berlin. Istoricii de artă, care au formulat textele au dorit să creeze o imagine de ansamblu, motiv pentru care adesea te trimeteau la un alt tablou, pe care îl văzuseşi deja sau dimpotrivă încă nu, comparându-le. În alte muzee ţi se explică ceva strict legat de tabloul respectiv şi nimic mai mult.

Fascinantă a fost şi ideea de a introduce publicul în „atelierul” marelui maestru al luminilor şi umbrei, Rembrandt Hermenszoon van Rijn, prezentând atât originalul cât şi copia sau copiile realiazte de elevii săi. Până în 1642, când încehie celebrul „Rond de noapte”, atelierul lui Rembrandt se bucura de o imensă faimă în Amsterdam. Că multe reproduceri purtau semnătura maestrului se datora tocmai acestei popularităţi şi nu tentativei elevilor săi de a-i falsifica opera. Uneori cel care reproducea tabloul original adăuga câteva elemente persoanle. Un exemplu: în tabloul cu titlul „Samson îşi ameninţă socrul”, lipsesc câteva elemente pe care le regăsim în copie, tablourile de mari dimensiuni fiind expuse unul lângă celălat la Berlin. E vorba de câteva detalii care atrag atenţia asupra poveştii biblice pe care Rembrandt a vrut s-o redea.

Aceeaşi structură o regăsim şi în expoziţia „Caravaggio, pe urmele unui geniu” din Düsseldorf , care poate fi vizitată încă până la începutul lunii ianuarie 2007, Caravaggio fiind la rândul său tot un expont de frunte al artei baroce. Şi la „Museum Kunst Palast” din metropola renană sunt prezentate lucrări aproape identice, de pildă cele înfăţişându-l pe Sf. Ioan Botezătorul, dintre care una sau mai multe sutn originale, celelalte însă copii. La fel ca la Berlin, poţi înţelege prin ce detalii istoricii au stabilit autenticitatea pânzelor. Unele picturi sunt chair însoţite de radiografii, prin care experţii pot stabili în ce ordine au fost pictate diferitele elemente, dacă şi care au fost modificările făcute de artist. Autorii copiilor nu aveau de ce să recurgă la modificări, redând , de regulă, cu exactitate conţinutul piesei originale.

Anul trecut am vizitat la München o expoziţie în care erau prezentate doar două tablouri, ce-i drept celebre ale lui Manet, „Dejun în atelier” şi „Bar la Folies-Bergere”. Aceste numai două tablouri dezvăluiau un întreg univers, puteând să devii martor al unor istorii fascinante. Şi acolo organizatorii au expus alături de pânze şi radiografii ale lucrărilor pentru a scoate în evidenţă anumite asepcte legate de stilul lui Eduard Manet.

Astfel de prezentări vii, însoţite de informaţii vaste şi de ultimă oră, atrag un public numeros în sălile de expoziţie.