Peer Steinbrück

"El poate", spunea încă din 2011 faimosul ex-cancelar Helmut Schmidt, referindu-se la camaradul său de partid Peer Steinbrück. Pentru Schmidt, nu conta că economistul în vârstă de 66 de ani, fost ministru de finanţe, nu a strălucit la matematică şi, în plus, chiar a repetat doi ani până a reuşit să fie admis la bacalaureat.

Schmidt s-a orientat mai mult după calităţile pe care le-a dovedit Steinbrück, după absolvirea facultăţii, începând cu postul de referent în Cancelaria federală (între 1978 şi 1981 sub conducerea lui Helmut Schmdit), continuând cu diversele funcţii ministeriale până la numirea lui în postul de Premier al landului Renania de Nord-Westfalia şi ulterior la desemnarea lui, în 2005, la conducerea Ministerului Federal al Finanţelor.

Tocmai pierduse alegerile de land în favoarea veşnicilor rivali creştin-democraţi. La puţin timp după înfrângere, candidata conservatoare Angela Merkel avea nevoie de sprijinul social-democraţilor pentru a constitui o alianţă viabilă. Pentru marea coaliţie, SPD l-a propus pe Peer Steinbrück la conducerea finanţelor. Înacest rol, Steinbrück a luptat alături de cancelara Angela Merkel împotriva crizei financiare. Când, în 2009, criza a atins momentul culminant, clienţii băncilor erau pe punctul de a lua cu asalt instituţiile pentru a-şi recupera economiile. Într-o apariţie publică memorabilă, umăr la umăr, Steinbrück şi Merkel i-au asigurat pe germanii nemulţumiţi că economiile lor sunt sigure în băncile germane.

Handicapul politic al lui Steinbrück

Stilul politic al lui Steinbrück este unul abrupt, lipsit de diplomaţie, pentru că nu se sfieşte să declare public ce gândeşte. Apropiaţii lui ştiu că este o persoană extrem de nerăbdătoare. Atunci când s-a pus problema eradicării evaziunii fiscale, dar Elveţia a refuzat să colaboreze, Steinbrück a anunţat represalii dure. Formularea sa "cavaleria va mărşălui în Elveţia" a stârnit un adevărat conflict diplomatic.

Încă de pe când era ministru de finanţe şi chiar premier al landului Renania de Nord-Westfalia, Peer Steinbrück a sprijinit aşa - numita "Agenda 2010". Prin reforme drastice, fostul cancelar social-democrat, Gerhard Schröder, vroia să restructureze piaţa muncii şi să diminueze rata mare a şomajului. În încercarea de a retrage din ajutoarele sociale şi de a apela la responsabilitatea personală, s-a introdus principiul "împrumutării" forţelor de muncă şi s-a consolidat sectorul economic cu salarii mici. Principiile şi-au găsit ecou la Steinbrück. A avut loc o revitalizare a pieţei muncii de care profită şi astăzi Merkel. Dar nu şi Steinbrück. Multe dintre reglementări au fost manipualte de patronat. Astăzi, doar 20 la sută din angajaţii din Germania au salarii care să le permită un nivel de viaţă decent.

În calitate de candidat SPD la postul de cancelar, Peer Steinbrück recunoaşte acum: "Acţiunea a eşuat. Societatea se divizează tot mai mult." Pentru a estompa eşecul, Steinbrück susţine acum o economie de piaţă socială, care se bazează pe bunăstarea majorităţii. Criticii califică schimbarea atitudinii lui Peer Steinbrück ca fiind lipsită de credibilitate. Întocmai ca şi susţinerea salariului minim pe economie, ca având bază socială. Deficitară la capitolul credibilitate este şi originea lui Steinbrück: familia în care s-a născut este una din cele bogate din Hamburg. Mai există însă şi un alt punct sensibil.

Start ratat în campania electorală

La alegerile federale din 2009, Angela Merkel susţinută de creştin-democraţi/creştin-sociali şi de liberal-democraţi a primit atâtea voturi, încât a renunţat la participarea SPD. Peer Steinbrück a redevenit un parlamentar absolut normal şi s-a retras din politica la nivel înalt. În schimb, a scris o carte de succes, despre perioada în care s-a aflat la guvernare, a acceptat titluri de profesor universitar onorific şi a câştigat serios din discursurile susţinute cu diverse ocazii. În 2012 nu credea că i se va mai încredinţa vreo funcţie politică. Şi totuşi, mai avea parte de o surpriză.

Cu aproape 94 de procente, la congresul SPD a fost desemnat candidat la funcţia de cancelar. Euforia nu a durat însă prea mult. La puţin timp după desemnare, opinia publică era bombardată cu detalii despre sumele importante, pe care Steinbrück le încasase în urma discursurilor ţinute în faţa unor bancheri, sau pentru firme de consultanţă financiară. Mai rău chiar: el însuşi anunţa că sumele erau parte din sfera sa privată şi refuza să ofere detalii. În final a trebuit să prezinte public cât încasase din această activitate. Apoi, el a mai avut o scăpare: a anunţat că salariul cancelarului este prea mic şi că el nu ar bea vinuri ieftine. Imaginea candidatului era astfel serios şifonată.

Sondajele nu îi acordă prea multe şanse: diferenţa faţă de Angela Merkel pare greu de recuperat. Peer Steinbrück nu se lasă descurajat. Luptă. "Şi în 2006 şansele SPD-ului erau mai slabe decât rezultatele obţinute în final", aminteşte Steinbrück.