Pensiile şi solidaritatea naţională

Ion Iliescu însuşi a spus, într-o postare pe blog, că „tăierea pensiilor ar afecta un drept de proprietate!". Este o ironie dacă ne amintim modul în care fostul preşedinte a minimalizat proprietatea, cosiderînd că n-ar fi decît un arbitrariu istoric („un moft"). Dar preşedintele Iliescu nu se limitase la consideraţii filosofice, oferind girul său politic recursurilor excepţionale în favoarea chiriaşilor, din cauza cărora România este condamnată şi astăzi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Ion Iliescu nu mai conduce partidul, dar PSD pare hotărît să conteste planul de austeritate la Curtea Constituţională. Care ar fi şansele ca o asemenea acţiune să fie încununată de succes?

Nu putem anticipa judecata Curţii, dar există un caz mai vechi care ar putea să ne ofere o minimă orientare. În septembrie 2005, Tribunalul din Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Onofrei într-un litigiu cu Casa Teritorială de Pensii Botoşani pentru recalcularea pensiei. Gheorghe Onofrei s-a considerat nedreptăţit de faptul că pensia sa este recalculată abia din 2005 şi nu din aprilie 2001 cînd intrase noua lege în vigoare şi cerea să i se plătească sumele recalculate din urmă.

Curtea Constituţională nu i-a dat dreptate şi a respins excepţia ridicată, dar, cu ocazia aceea, a făcut cîteva precizări importante şi pentru cazul actual. Astfel, Curtea arată că „potrivit prevederilor art. 47 alin.(2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie".

Curtea, deşi s-a referit la un caz diferit de cel care înfierbîntă astăzi spiritele, a oferit totuşi o interpretare a Articolului 47, acela invocat insistent de opozanţii Guvernului. Articolul 47, argumentează aceştia, stipulează că pensia este un drept intangibil. Dar Curtea arată că, atîta timp cît dreptul în sine nu este pus în discuţie, Parlamentul poate, prin lege, să opereze modificări în ce priveşte cuantumul pensiei.

Există în Decizia din 2006 o indicaţie şi mai importantă pentru situaţia de astăzi. Încercînd să justifice faptul că Guvernul nu a recalculat pensiile încă din 2001, aşa cum plănuise iniţial, Curtea Constituţională admite ca explicaţie legitimă „absenţa resurselor financiare suficiente ". Or, acest lucru înseamnă că pensiile nu pot fi considerate valori absolute, repere fixe stabilite prin Constituţie, ci valori negociate politic în Parlament. O naţiune este, prin Constituţie, solidară cu toţi membrii săi, dar în limitele resurselor de care dispune.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Cristian Ştefănescu