Performanţe economice cu orice preţ

Magazine cu rafturi încărcate, cele mai noi produse farmaceutice şi o vacanţă în străinătate în plus faţă de anul trecut. Toate acestea contribuie la creşterea PIB-ului, iar în majoritatea statelor acest indicator macroeconomic reflectă gradul de dezvoltare şi bunăstare.

În orice caz, în calculul PIB-ului nu intră posibilele prejudicii, cum ar fi calamităţile naturale sau poluarea mediului apărute în urma reducerii, prin exploatare excesivă, a rezervelor de materii prime, în procesele de producţie sau la transportul mărfurilor. De asemenea, nici de transformările sociale asociate creşterii economice nu se ţine seama. Există multe motive pentru care actualul model de creştere poate fi criticat, este de părere Alberto Costa - fost ministru al energiei în Ecuador.

"Performanţa economică nu înseamnă automat şi progres. Fiecare formă de creştere are o faţetă socială şi una ecologică. Există forme de avânt economic pozitive, dar şi negative", afirmă Costa. Ţările industrializate nu se orientează după nevoile populaţiei, iar creşterea se realizează pe spezele statelor cu economii emergente - acuză Costa care propune un ritm mai lent în cursa pentru indicatori macroeconomici spectaculoşi.

În cercurile economice tradiţionale şi în politica economică, încetinirea creşterii este un subiect tabu - crede Petra Pinzler, autoarea cărţii "Tot mai mult, nu e de ajuns. De la mania avântului la norocul PIB".

"Economiştii trăiesc cu ideea că dezvoltarea este un fenomen veşnic, că economia poate creşte într-una. Dimpotrivă, cei care ţin seama şi de mediu sunt de părere că economia este parte a lumii noastre, iar lumea nu e plată, ci rotundă. Nimic nu poate creşte la infinit într-un spaţiu limitat ca planeta Pământ".

Pinzler mai spune că starea de bine n-ar mai trebui asociată cu bogăţia. În context, ea aminteşte de rezultatele studiilor privind fericirea popoarelor. Un raport direct proporţional între fericire şi creşterea economică a putut fi constatat numai în ţările extrem de sărace. Oamenii din statele cu un anumit grad de prosperitate nu sunt de părere că dacă deţii trei maşini în loc de una eşti de trei ori mai fericit.

Günther Schmidt, specialist în resurse naturale şi colaborator al Băncii Mondiale, nu este convins că ţările industrializate au ajuns la suprasaturaţie şi că avântul economic ar trebui frânat. Privind la situaţia Greciei, expertul avertizează că tocmai lipsa creşterii economice a dus la scăderea prosperităţii şi a fericirii populaţiei.

"Vom avea creştere economică orice ar fi. În câţiva ani, populaţia planetei va spori la nouă miliarde de locuitori. În plus, veniturile cresc mai ales în ţări ca India şi China. Aceşti oameni vor avea nevoie de mărfuri şi produse. Cine le va putea spune că n-ar trebui să le producă?!", a declarat Schmidt.

Prin natura lui, omul este o fiinţă creativă, a inventat tehnologii noi, a economisit bani, a investit în cercetare şi dezvoltare - acţiuni care au stimulat creşterea economică, adaugă Schmidt. Pragmatic, ţinând seama de competiţia la nivel mondial, se mai pune şi întrebarea: conducerea cărui stat ar opta pentru mai puţină dezvoltare?

Tocmai de aceea, tema conferinţei ONU "Rio plus 20", programată în luna iunie, este privită cu scepticism. Aşa-numita "economie verde", pe care o vor propune specialiştii în cadrul reuniunii, ar fi menită să asigure o creştere economică ceva mai lentă, dar echilibrată, orientată social şi ecologic. Fără a ţine seama şi de aceşti ultimi doi factori, într-o bună zi, până şi mediul ar putea deveni o marfă tranzacţionată la bursă - se tem anumiţi participanţi la conferinţă.