Pericolul de a fi creştin în Europa

Edificator este, în această privinţă, în special cazul lui Magdi Cristiano Allam, botezat de papa Benedict al XVI-lea în noaptea de Paşti a anului 2008.

Nu e clar câţi musulmani se convertesc anual în Germania. Mulţi se tem să-şi oficializeze trecerea la altă credinţă, de teama unor represalii.

Experţii apreciază că, în Germania ar fi vorba de aproximativ 500 de persoane care-şi asumă an de an credinţa catolică sau protestantă.

În timp ce în Europa convertirile la religia musulmană se celebrează adesea fastuos şi zgomotos, majoritatea noilor creştini, evrei sau budişti îşi tăinuiesc cu grijă despărţirea de Islam. Nu puţini dintre ei îşi transferă ceremonia de botez în SUA, preferând un ritual derulat în secret, sau cât mai departe de casă, decât să se expună riscurilor inerente denunţării credinţei islamice. Riscuri care încep cu boicotarea, agresarea sau maltratarea prozeliţilor de către membri ai fostei lor comunităţi şi se termină cu ameninţări cu moartea ori chiar cu vărsarea de sânge.

Tabuizarea convertirilor la creştinism şi nu arareori escamotarea lor, inclusiv în occident nu e deloc întâmplătoare, devreme ce pentru musulmanii ortodocşi ele sunt cu totul inacceptabile. În state islamice precum Iranul, Arabia Saudită sau Afganistanul părăsirea mahomedanismului se pedepseşte cu moartea.

Multă vâlvă a iscat nu de mult botezul public al jurnalistului egiptean Magdi Cristiano Allam. Într-un interviu acordat recent, Allam şi-a explicat decizia, reliefându-şi totodată şi opiniile despre situaţia Europei.

Trecut la creştinism din convingere, după un îndelungat proces de reflecţie, Allam s-a confruntat nu doar cu o „fatwă”, un verdict religios musulman condamnându-l la moarte pe apostat, ci şi cu un masiv oprobriu din partea unor membri "luminaţi" ai societăţii vest-europene. Nu puţini i-au luat în nume de rău oficializarea convertirii, pe care au calificat-o drept o provocare la adresa Islamului.

„În mod tragic, mii de alţi noi creştini din Italia se văd nevoiţi să-şi ascundă convingerile, întrucât nu obţin un ajutor adecvat din partea bisericii, iar statul nu le protejează în mod suficient libertatea de credinţă”, a declarat Allam.

Potrivit lui, criticile care-l confruntă din partea apusenilor se datorează aşa-numitei „corectitudini politice”, fiind o expresie a relativismului cultural şi etic prevalent în Apus. Ele se bazează pe teamă, precum şi pe o ideologie, conform căreia religiile ar fi toate o apă şi-un pământ, egale între ele, indiferent de conţinutul lor.

Allam a negat posibilitatea, teoretic intens discutată, a apariţiei unui Islam european, în speţă a unui "euroislamism" de felul moderatului "eurocomunism" italian de odinioară.

Problemele Europei cu Islamul se datorează între altele extinderii opiniei, potrivit căreia "musulmanii s-ar bucura de mai multe drepturi decât alţii" şi refuzului multora dintre ei "de a accepta regulile şi valorile occidentale", a afirmat el.

Allam a precizat că, între timp, „continentul a alunecat într-o profundă criză axiologică”. Degringolada valorilor i-ar fi determinat pe islamişti să considere că Europa e coaptă să fie cucerită.

„Conquista a şi început”, a reliefat Allam textual, evocând în context „ura, care se propagă într-o reţea întreagă de moschei europene, ori occidentalii recrutaţi ca terorişti îndeosebi în ţări precum Marea Britanie”. Ţări, în care multiculturalismul a ajuns să fie atât de adânc înrădăcinat, încât a început să permită pătrunderea şariei, a legislaţiei proprii extremismului islamic în sistemul judecătoresc naţional.