Persistenţa prejudecăţilor

Herder trăieşte se intitulează un amplu articol despre un subiect care continuă să creeze dificultăţi clasei politice europene - situaţia romilor. Publicat în cotidianul berlinez TAZ, sub semnătura lui William Totok, textul porneşte de la ideea, surprinzătoare dar argumentabilă, potrivit căreia resentimentele faţă de romi, alias ţigani, ar fi de sorginte iluministă şi că de aceea ele ar şi fi atît de durabile. Printre primii care ar fi formulat teza unei aşa zise dificultăţi funciare de integrare a romilor figurează Johann Gottfried Herder. În pofida pledoariilor pentru toleranţă, istoricul german ar fi pus în circulaţie acele prejudecăţi despre romi şi evrei care ar fi constituit declicul ideologic al ucigaşului antisemitism şi antiţigănism în secolul al XX-lea. Publicistul german transferă cîteva din punctele de vedere şi soluţiile propuse de Herder la finele secolului al XVIII-lea în paradigma actualei politici a preşedintelui Sarkozy, al cărui discurs ar fi reductibil la următoarele formule: intervenţia poliţiei, evacuarea forţată, expulzarea şi limitarea libertăţii de circulaţie.

Semnalînd că atari severe măsuri nu sunt agreate în România, unde se consideră că romii aduc prejudicii imaginii ţării, reţinînd şi prea puţin măgulitoarea apreciere dată de preşedintele Băsescu ONG-urilor, precum şi unele măsuri vizînd aşezările romilor, preconizate de şeful statului român pe cînd era primar al Bucureştilor, jurnalistul german reţine cîteva din prejudecăţile ce planează încă asupra acestei minorităţii, pentru ca apoi să amintească şi de măsurile inumane prin care în timpul regimului Antonescu s-a încercat soluţionarea problemei rome. Concluzia articolului este că problema romilor are o anvergură europeană, că educarea, şcolarizarea, asistarea şi integrarea lor socială şi nicidecum măsurile de felul celora adoptate de preşedintele Sarkozy ar fi cele care duc la ameliorarea soartei năpăstuitei minorităţi.

Nici soarta salariaţilor care protestează în Franţa împotriva reformei pensiilor nu este dintre cele mai fericite deşi este scutită de prejudecăţi. Demonstraţia organizată la apelul sindicatelor va marca însă îngroparea veselă a vîrstei de pensionare de pînă acum, la 60 de ani, notează cotidianul catolic LA CROIX, menţionînd că dacă reformele preconizate vor fi aplicate, primele victime ale pensionării la vîrsta de 67 de ani vor fi femeile.

Tot femeile sunt şi primele victime ale fanatismului şi intoleranţei islamiste. După graficianul danez Kurt Westergaard,recent premiat de cancelarul Merkel, care din 2005 a fost luat în vizor de islamişti,ca urmare a celebrei caricaturi a lui Mohamed,publicată în ziarul JYLLANDS POSTEN, Fatwa planează acum asupra graficienei Molly Norris din Seattle, căreia poliţia i-a recomandat să-şi schimbe numele , locuinţa, spre a nu fi ucisă.

În ochii islamiştilor, Norris poartă aceeaşi vină ca şi colegul ei danez. Cotidianul DIE WELT consideră că pentru a dezamorsa furia ucigaşă a islamiştilor fanatizaţi, din solidaritate cu artiştii deasupra cărora atîrnă iataganul intoleranţei islamice, toţi jurnaliştii ar trebui să răspundă apelului lansat de graficiana americană care decretase ziua de 20 mai drept ziua în care toţi ar trebui să-l deseneze cu sîrg pe Profetul Mohamed.

Împotriva politizării islamului, într-o adevărată campanie împotriva falsei toleranţe, s-a lansat legendara feministă şi publicistă germană Alice Schwarzer în paginile unei cărţi care face vîlvă şi care incriminează portul vălului islamic. BERLINER ZEITUNG se opreşte asupra evenimentului, corelîndu-l cu tezele expuse de Thilo Sarrazin în controversata sa carte Germania se autodesfinţează. De la Viena, DIE PRESSE focalizează campania bătăioasei feministe care nu se răfuieşte doar cu fanatismul, cu falsa toleranţă, cu politizarea islamului ci şi cu utopiile unei stîngi îmbătată de iluziile unui multiculturalism care a anesteziat procesul integrării, cu perfuzii de relativism cultural care, dacă ar fi domnit în Europa ultimului veac, ar fi transformat pînă şi egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii într-o himeră.

În sfîrşit, himerică pare a fi şi atingerea ţelurilor mileniului la termenul stabilit – deduce EL PAIS comentînd summitul Naţiunilor Unite unde vorbele mari nu au fost însoţite de aşteptatele promisiuni consistente.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Alina Kühnel