Perspectiva unui nou război rece

Nu este o noutate faptul că Rusia vede în extinderea braţelor militare ale Alianţei Nord-Atlantice o ameninţare directă la adresa siguranţei sale naţionale.

În contextul actual, elementul de noutate îl constituie însă fermitatea cu care Statele Unite îşi expun punctele de vedere politice vizavi de atitudinea Rusiei.

Pe parcursul zilelor trecute a fost reiterată insistent ideea conform căreia scutul american anti-rachetă ce urmează a fi amplasat în Polonia conferă acestei ţări garanţii suplimentare de securitate - primul ministru polonez, Donald Tusk, precizând de altfel că are încredere în Alianţă, dar că este perfect conştient de cât de mult timp îi trebuie maşinăriei NATO să se urnească în situaţii de urgenţă.

În timp ce miniştrii de externe ai statelor membre se străduiau să identifice o politică unitară vizavi de relaţia Alianţei Nord Atlantice cu Rusia, Polonia clarifica ultimele detalii legate de amplasarea scutului american pe teritoriul său.

Serghei Lavrov, ministrul rus de externe, a avertizat că poziţia NATO asupra conflictului georgian va avea consecinţe asupra relaţiei Alianţei cu Moscova, care „va trage concluziile ce se impun". Care sunt însă concluziile ce se impun în atare situaţie?

Mulţi analişti au opinat că momentul ales de administraţia americană, respectiv guvernul polonez pentru definitivarea acordului privitor la scutul anti-rachetă american este unul nefericit, dat fiind contextul politic actual.

Conflictul din Caucaz, ai cărui actori principali, Rusia şi Georgia nu dau semne că vor să pună sabia în teacă, riscă să fie reaprins de declaraţiile îndrăzneţe ale administraţiei americane.

O astfel de abordare reclamă însă reanalizarea întregii ecuaţii politice actuale. Nu cumva tocmai Rusia, prin intervenţia militară în Georgia, gest care aduce aminte de timpuri nu foarte îndepărtate, a consolidat convingerile polonezilor că ţara lor are nevoie de scutul american anti-rachetă?

Abordat din perspectiva ambasadorului rus la NATO, Dimitri Rogozin, răspunsul la această întrebare nu poate fi decât negativ.

Folosindu-se de o argumentaţie contondentă, după cum crede editorialistul CNN, Robin Oakley, Rogozin întreba zilele acestea: De ce NATO şi Statele Unite au voie să facă uz de forţă militară oricând şi oriunde, iar Rusia trebuie să se abţină şi să privească neputincioasă omorârea a mii de cetăţeni ruşi?

Ambasadorul rus glisează sensibil pe latura moralităţii taberelor. Or, în situaţia de faţă nimeni nu poate deţine monopolul moralităţii, mai spune acelaşi editorialist.

Secretarul de stat american, Condoleezza Rice, declara, în Polonia, că Georgia poate adera la NATO în pofida conflictului actual din Caucaz, făcând trimitere la precedentul Germania, ţară care devenea membru NATO în plin război rece.

În esenţă, mesajul lui Rice este cât se poate de simplu. Dacă Rusia este dispusă să declanşeze un nou război rece – incursiunea militară în Georgia fiind, din punctul de vedere al SUA, o primă dovadă în acest sens, - atunci şi metodele de abordare a situaţiei actuale vor fi cele tipice războiului rece.